smart urban

Not to love

2012-02-11T13:17:00.000+02:00

Desi mi-e jena sa citez scriitori al caror nume nu stiu sa-l pronunt (ca sa nu mai vorbim de cat stiu din opera lor), voi trece in registrul ”monden dezgropat” analogia urmatoare.

Ascultam o emisiune in care era relatata istoria lui Abraham si a lui Isac din perspectiva lui Kierkegaard. Ca cica filosoful - poet religios, pentru care credinta era telul vietii si cheia spre devenirea de sine, aprecia tare mult povestea aceasta, pe care ar fi ”aprofundat-o” in ”Frica si Cutremurare”. Acum, gurile rele spun ca el ar fi rupt logodna cu iubita vieții lui (Regine Olsen) tocmai ca să înțeleagă exact prin ce a trecut Abraham când a acceptat sa-și ucidă fiul ca dovadă supremă de credință în Dumnezeu.

Ma intreb...O fi adus acest sacrificiu ca sa verifice daca Ingerul exista? (Ca in povestea lui Abraham, venea Ingerul in ultima clipa si il salva pe Isac). Sau o fi ”neiubirea” cea mai mare dovada de iubire? Cum era pentru unii filosofi ”nefiinta”, vezi la Cioran: ”sa nu te fi nascut niciodata, ce fericire!”...

Sa nu iubesti persoana pe care o iubesti cel mai mult? Eh, nu e asta dovada suprema de iubire?
Cred ca aceasta idee kierkegaadiana m-a impins sa caut ”Jurnalul Seducatorului” si nu faptul ca sfaturile din Cosmo mi se pareau insuficiente. Ideea ca exista un adevar absolut, o iubire mare si unica.

Pe de alta parte, Don Juan si toate personajele asemenea lui, nu sunt catusi de putin infidele. Ele cauta mereu marea iubire. Totdeauna, actuala este o posibila mare iubire iar urmatoarea este cu siguranta marea iubire. Daca Kierkegaard ar fi stiut sa opereze cu conceptul relativitatii, nu ar mai fi plans in pat de dorul Reginei (asa zicea el) si ar fi facut multitasking cu vocatia de scriitor, sot si credincios.

Ce personalitate pasiv agresiva avea si melancolicul asta!
Dar, va ganditi ce sentimente complicate si profunde emanau din sufletul lui chinuit?! Cum noi, banalii, nu vom simti niciodata, cand stam noi la film, in parc, pe banca, tinandu-ne de mana sau cand zambim tampit spre fotograf...

Ane Brun cu Epictet si ceai

2012-02-10T19:29:00.000+02:00

Ascultam Ane Brun, navigam pe net, dau peste un forum de suport pentru introvertitzi. Un ins, sarmanul, marturisea ca ”are nevoie de un job dar ca nu ii place sa interactioneze cu nimeni si se gandea sa fie gropar. Ca cica se lucreaza noaptea si nu prea interactioneaza cu fiinte vii”. Omul avea intr-o mica masura dreptate. Gropile se sapa ziua, de obicei, si de interactionat, interactionezi cu clientul, cu adunarea, cu alti gropari, cu popa, etc. Esti chiar un personaj monden, cautat, mai devreme sau mai tarziu de toate familiile din comunitate.

Pe alt site, erau top 10 joburi pentru introvertiti: inginer de software, artist, cercetator, farmacist, etc.
Stupiditati, ca toti au de interactionat cu sefii, cu colegii, cu clientii...

Aia cu groparul mi s-a parut cea mai aproape de adevar, dar adevarul era in groapa.
Asta e, esti introvertit, deal with it!

Tot ascultand Ane Brun, am mai navigat pe net printre ”anxiety reliefs”... Da, o multime de sfaturi. Cel mai interesant la atacurile de panica e ca ele apar cand nu ai de ce sa te temi, ca altfel, in situatii de panica, nu mai simti nimic, esti chiar curajos...

Ane Brun canta. Pentru introvertiti si anxiosi nu exista joburi. Can it be sadder than that?? Dpv evolutionist, mi se pare corect, pentru ca introvertitii astia nu ajuta specia deloc.

Pe alt site, am gasit distinctia clara (si rara) ca introvertit nu e sinonim cu timid. Asta o stiam si eu, de cand imi doream petreceri numeroase dar ma apuca panica la gandul de a le organiza. Deci eram un soi de extrovertita timida.

Cam atat cu self helpul....

Un lucru ma bucura totusi. Epictet credea ca nu e niciodata prea tarziu sau prea devreme sa te ocupi de sufletul tau (din eg. ”occupy oneself with one”s soul”). Pai daca nici asta nu e o ocupatie pt introvertiti...

Ascult Ane Brun, sa speram ca e suficient. (Words e f melodios).

Harta si teritoriul de M. Houellebecq (1)

2012-01-22T13:01:00.002+02:00

”As putea cumpara o oaie, dar nu-mi plac oile. Nu exista ceva mai tampit decat oaia.” Astfel ii marturiseste Houellebecq in ”Harta si teritoriul”, artistului venit in vizita.

Daca as face precum oamenii prosti care interpreteaza tot prin prisma cunostintelor lor sumare despre lume, as zice ca replica e data lui Murakami si cautarii ”oii fantastice”. Ca deh, ce stiu eu despre Houllebecq, decat ca e scriitor, adica la fel ca Murakami, ca amandoi sunt vesnici pretendenti la Nobel si ce ar mai avea ei in comun? O oaie, nu? Deci H i-a zis indirect lui M ca oaia e tampita. Asa a facut si o ruda de-a mea cand a citit o povestire scrisa de mine: ”Aoleo, dar cand te-a sufocat ala?” etc, etc.

Dar, cum sper eu sa fi depasit rationamentele astea de subzistenta intelectuala, trec peste asocierea cu Murakami si imi afirm dezacordul fata de fraza lui Houellebecq, acceptand totusi ca ma bucur ca a luat in considerare achizitia unei oi. Putea fi un strut, o iguana, un carlan. Dar, s-a gandit totusi la o oaie. Ca o considera tampita, asta tine de rafinamentul lui morbid. Pentru un fin observator al perversiunilor de toate regnurile din societatea contemporana, oaia trebuie sa fie mai mult decat o rumegatoare tacuta (ca orice salariat, de exemplu). Ea e un personaj mitic, un sex simbol (va aduceti aminte de oaia lui Woody Allen din ”Everything You Allways Wanted to Know about Sex” din 72) , un erou (atunci cand se sacrifica pe gratar, de exemplu). Oaia e un animal superb. E blanda, tacuta, chiar si cand zice ceva, are un refren suav si plin de poezie. Probabil in franceza nu suna la fel. Pe langa japoneza insa, o parea ceva mai melodioasa.
http://youtu.be/4-N5jjexaZ0

In fine, e probabil primul dezacord fata de opera lui Houellebecq. Cum poti sa nu fii de acord cu cel care spune ca „le monde est une souffrance deployee”?

Daca, ducand interpretarea mai departe, Houellebecq nu suporta oaia pentru ca ii aminteste de turma de tampiti in care ne rumegam existenta banala, atunci il inteleg.

Behehe si maine pe imash! Adica in campul muncii.

Doina groparilor (aka Digging for Life)

2012-01-06T21:03:00.000+02:00

Documentarul, drama de pe HBO infatiseaza gropari la munca. Si nu oriunde, ci intr-un cimitir din Chisinau. Poezia e asigurata. E un documentar inteligent si grav, tragic si comic, ca viata insasi. Il recomand, regret ca am vazut doar sfarsitul. De Pavel Cuzuioc, din 2011. De Pasti, la 25 de ani de la Cernobal.

love is the end

2012-01-05T21:49:00.000+02:00

daca asta ar fi coloana vertebrala a marii si noi am alergat ca niste paraziti printre coastele ei, am fost cei mari fericiti paraziti...

Toamna Parcului Tineretului

2011-12-15T22:17:00.000+02:00

Jurnalul bautorului de rom - film

2011-12-09T23:32:00.001+02:00

Nu va lasati inselati de titlu, filmul nu are nimic de a face cu profunzimile pe care le-ar presupune jurnalul trairilor unui ziarist care-si anuleaza controlul si inhibitiile cu ajutorul romului. Nu va lasati amagiti nici de trailer, filmul nu e atat de spectaculos.
Tema e "politica"(stiti doar ca partidele si ideologiile au fost inlocuite de mult cu multinationalele). De cand lumea, baietii destepti nascuti in zone reci si/sau aride (de asta sunt destepti, ca mediul i-a fortat), s-au dus in zonele bogate si populate de lenesi (de aia sunt lenesi si lipsiti de tehnologie, ca le cad nucile de cocos in cap si sorb cola pe saturate) si le-au luat astora mai fraieri peisajele si bogatiile naturale. E drept? Nu. Dar e un soi de selectie naturala cam perversa, ca efectele, in final, sunt de distrugere a mediului inconjurator. In fine, treaba e grea, nu s-a rezolvat la Davos si nicaieri altundeva.
Jonny Depp face un rol de tzacanit boem, cum ii sade lui bine. Cateva replici destepte exista. Ceva gaguri cam tampitele se aduna si ele.
Aveam asteptari mai mari, vedeam ceva mai deshantzat, mai nebunesc. Dar, merge.
Din pacate, filmul are ceva comercial in el, exact ce n-ar fi trebuit sa fie, ca doar de antiglobalizare era vorba in propozitie. Dar, cam rateaza tinta.

Ca recomandare, ce sa zic, poate fi si ratat. Dar ceva imi zice ca ati parea inculti de nu l-ati vedea. Asta daca va pasa de ce zice lumea. Eu sper ca nu.

Dati un raspuns pentru un survey!

2011-12-04T13:10:00.001+02:00

FreeOnlineSurveys.com Launch Survey

Pentru sprijinirea activitatii academice, rog Smart Urbans sa completeze acest survey si sa invite cat mai multi asemenea lor sa il completeze. In maxim 10 zile, ca expira linkul.
Multumesc in numele stiintei!

Noi 4 - in Green Hours

2011-11-29T23:47:00.001+02:00

In primul rand, nu mai merg in Green Hours, cel putin nu fara o butelie de oxigen (era sa mor asfixiata).

In ceea ce priveste piesa, ce sa zic, sucita si schizoida, cu o suprapunere de planuri (real, al piesei, etc), niste glume ... rasuflate, niscaiva autocritica (cea mai reusita parte, de altfel). O nevasta inselata, o amanta - best friend a inselatei, o boschetara, un oarecare - sot. Partea cu boschetara de cel putin 50 de ani, ”gurista”, mama ”infidelului” etc ar fi trebuit sa cada cel tarziu la repetitii.

Altfel, „suntem 5 femei la 1 barbat pe planeta asta”, happy end, drama lacrimogena, ce mai, final boliwoodian, slabut, cam pe tot parcursul piesei m-am gandit la o reprezentatie de final de UNATC.

Concluzia mea, Lia Bugnar joaca uneori mai bine decat scrie. Era foarte credibila in rolul boschetarei si cred ca s-a inspirat mult din personajul acela de stiri PRO TV, femeia a carei (lipsa de) dictie a facut-o celebra (e si pe youtube).

Initial, m-am gandit ca niste femei destepte pot scoate mai mult din tema infidelitatii conjugale. Ca e variata, nuntata, ca femeile se invinovatesc, ca se victimizeaza, ca e o idee stupida sa crezi in vesnicia sentimentelor, s.a. Scheletul a fost insa parazitat prea mult de trucuri de valoare indoielnica.

Daca o prindeti intr-un spatiu normal si nu sunteti foarte pretentiosi, puteti sa o vedeti. Pateu.

H

2011-11-23T22:46:00.001+02:00

Guest post by Corporate Rodent

Saptamana trecuta fu controlul medical obligatoriu. Chestie de asigurari si costuri, nu ca l-ar durea pe Franz in cot de well-beingu' meu. Cum tocma' avusesem o sedinta de aia d kkt, in care totul era mai trist ca un buletin informativ de pe Realitatea, m-am dus cu speranta ca le voi sparge tensometrul cu hipertensiunea mea. Aiurea! Era aproape normala. Prin urmare, voi dubla numarul cafelelor si al tigarilor si voi merge si la cumparaturi cu nevasta-mea.

Guest post by Corporate Rodent

Consultantii

2011-11-19T22:51:00.000+02:00

Guest post by Corporate rodent

De curand au venit niste consultanti destepti sa ne arate cum functioneaza noua aplicatie de monitorizare a stocurilor. Zic oximoronul de mai sus tocmai pentru a sublinia ca orice consultant e prin definitie destept, pentru ca poate face bani din (cu)multa prostie. E tipul mai academic al smecherului. In fine, au venit smecherii astia sa ne arate cum merge treaba cu "placinta" (asa o alintam noi pe aplicatie, din nationalism dar si din niscaiva pudoare). πzday face grafice de tip pie, iar cum importul de bunuri si servicii in globalizare nu sufera adaptari locale, asa i-a ramas numele. Cand ne aratau ei cum merg graficele alea m-a apucat un somn vecin cu Hades, si ma pune necuratu' sa deschid gura k sa nu casc. Cum eram singurul care parea ca a urmarit tampenia de prezentare, m-am ales cu un task nou, cica sa le explic si fetelor de la conta cum sta treaba cu aplicatia. Pi'tz'dai seama ...

Guest post by Corporate rodent

Depresie corporatista

2011-11-16T22:53:00.000+02:00

Guest post by Corporate rodent

Incaperea e o hala mare, prost aerisita. Un abator de neuroni facuti zilnic parizer virtual si livrat in slideuri si exceluri. Toate ecranele fileaza ca niste becuri proaste la tensiune variabila. Retina e agresata permanent, ca incheieturile sclavilor in calele vaselor unor pirati insetati de "rezultate". Creierul, privat de oxigen si de varietate, se netezeste inainte de vreme. De cate circumvolutiuni o fi nevoie ca sa produci zilnic acelasi tampenii?! Mai ales in numele inovatiei. Firma produce aceleasi bomboane de zeci de ani, cu din ce in ce mai putine ingrediente, e drept, dar cel mai des s-au schimbat denumirile si ambalajele.

Abatorul de identitati inghite "forta" de munca si livreaza cifre (produsele se fac intr-o fabrica din provincie, aici e doar HQ), lasand in urma, in fiecare seara ca deseuri doar "epuizati" de munca. Bomboane cu aspartam si chestii cu denuniri ciudate. Doar pe detergenti le mai gasesti. Am primit de Craciunul trecut, in loc de bonus, 2 kile. Nu le-am dus la aia mici, k mi-a fost frica. Le-a dat soacra-miu la porci, la Braila. Noroc ca sorocul le-a fost aproape, k la Ignat se zvarcoleau de crampe. N-am mancat nici caltabos. Mirosea a guma de sters, din aceea cu miros de bomboane.

Sefa de RandD (R'nB cum ii zicem noi pt lookul ei de profesionista sau Research and distruction cum ii zic cei 2 chimisti de sub ea) suge toata ziua acadele. Cica pentru PR. Dar, adevarul e ca la cat silicon e in ea, bombele chimice pe care le inghite sunt tocmai bune de intretinere. Cam atat pentru azi. Nevasta-mea vrea sa iesim la teatru. sper sa fie la Scaunele lu' Ionesco, ca de atata absurd cat in sedinta de azi, mi-ar prinde bine putina normalitate, prin comparatie.

PS. Nu va ascund ca am avut o umbra de speranta. Pe 11.11.2011 la ora 11.11 am crezut ca voi scapa de trista existenta. Eram chiar intr-un conf call si vorbeam cu niste distribuitori. De nervi, unul a trantit receptorul. Am crezut ca e asteroidul salvator la impact cu stratosfera. Nu a fost. Dar am sperat, ceea ce inseamna ca mai am resurse. Astept 2012 pt Serbarea Mayasha! 12.12.2012 la ora 12 si 12 minute. Daca Chuck Norris nu intervine din nou, scapam de chin. PS2. Unde faceti Revelionul?

Guest post by Corporate Rodent

Dedicatie

2011-11-03T22:46:00.001+02:00

cautam de mult melodia generic de la Cinemateca...iata-o! Melodia e compusa de Charlie Chaplin pentru filmul A Countess From Hong Kong

Love Rboy - prima parte

2011-10-23T22:50:00.001+03:00

Filmul romanesc sau ceea ce in cinematografia ”normala” ar putea fi numit ”prima parte” a filmului Love Rboy, filmul lui Catalin Mitulescu (a facut el multe, dar eu nu stiu decat ”Eu cand vreau sa fluier, fluier”, la care a semnat scenariul) e o productie din specia ”Furia”, ”Boogie” s.a.. In fine, daca treci peste finalul ”interrompu” (si) prematur, de care sufera mai toate filmele romanesti - o fi pentru ca li se termina banii de productie?! - filmul merita vazut, macar pentru o anumita poezie a mizeriei redata decent si cu masura. ”Lover”-ul e un baiat uratzel daca ma intrebi pe mine, usor feminizat si damnat, adica tipul de ”fishior” care poate suci capul fetelor, mai ales ajutat de ceva lanturi/tatuaje/motorizari/etc. Fetele, ca gastele. Tema simpla aduce in discutie (daca chiar vreti sa faceti conversatie dupa vizionare) traficul de persoane si destramarea familiilor pe fondul migratiei in Vest a parintilor, la munca.Recomandarea mea este ca merita vazut, chiar si asa, trunchiat, restul va imaginati voi. Acum, daca un american facea filmul, baiatul ala suferea la un moment dat de o criza de constiinta si si-ar fi salvat iubita in ultima clipa. Politaiul ar fi fost si el mai convingator (deh, empowermentul) si toata reteaua ar fi fost pedepsita. Ar fi fost desigur mai banal si mai putin rafinat, dar ar fi insuflat oarece speranta.Dar cand natia se mandreste cu fatalitatea si e deprimata, finalurile pozitive sunt contraindicate. Artistic, oscilatiile personajului sub adierea constiintei (?) sunt redate subtil si filmul nu cade in penibil. Vizionare placuta!

Animus malus si alte oratanii

2011-10-23T22:15:00.001+03:00

(Guest post by Corporate Rodent )
Azi mi a fost dat sa recapitulez cateva cunostinte de biologie, speta vertebrate indoielnice. Despre furnicar stim ca are nasul lung adaptat penetrarii scorburilor ascunse. Ce nu stiam in clasa a saptea insa, este ca omologul lui de birou a dezvoltat abilitati maiastre de pupatinfund, evolutie dictata de adaptarea bietului animal cu creierul cat o pruna la necrutatoarea economie capitalista. Se gaseste in birouri umbroase, pe langa locuri de fumat dar si la dozatorul de apa. Prefera dosurile suspuse ierarhic, nutrind la randu-i dorinte de avansare.

Guest post by Corporate Rodent

2011-07-22T07:09:00.000+03:00

Leme de lene

1. Daca nu declarati vinerea zi libera, nu va creste in veci productivitatea. Nu trebuie demonstrat, pentru ca e de la sine inteles ca vinerea nu se munceste.
2. Omul muncitor nu face cat doi. E bine totusi ca femeile sa stea acasa si sa faca pui pentru ca altfel nu va avea cine sa ne plateasca pensie.
3. E pacat ca s-a trecut la exploatarea omului de catre om, cand puteam invata in continuare maimutele sa faca un set complet de operatiuni si sa le angajam in multinationale. Unde mai pui ca doi-trei cimpanzei ar fi fost suficienti pentru a se ocopa de management.
4. Mai bine traiesti putin decat sa mori mult. (asta e o axioma)
5. In weend iei o gura de aer, cat sa-ti potzi tine respiratia in restul saptamanii. Pacat ca si in afara biroului a inceput sa miroasa tot a c...t.
6. Toti amicii mei nefumatori care lucreaza in tobacco ar trebui ca in fiecare dimineatza sa scuipe oglinda si nu chiuveta.. La fel ar trebui si noi, astia care punem aspartam in bomboane.
7. Cu cat esti mai destept cu atat mai bine, de ceilalti.

PS: Ala micu' a lu' sor-mea m-a intrebat ce e aia infringement. I-am zis ca acum nu e cazul sa stie, dar cand se va casatori, cu sigurantza o sa afle daca uita de aniversarea nevesti-sii.

2 (cum am murit de plictiseala)

2011-07-22T03:49:00.001+03:00

Guest post by Corporate RodentIntai mi a venit sa urlu, dar zgomotul de fond produs de 50 de fiintze si tot atatea hard discuri, vreo 20 de ventilatoare, 50 de telefoane fixe si cel putin inca pe atatea telefoane mobile a anulat pornirea naiva si copilareasca. M-am cufundat intr-o reverie placuta, in fata PCului care clipea netulburat: mi-am imaginat ca mor. Pur si simplu, fara complicatii si cauzalitati ci doar ca mor si ca nu voi mai fi aici. Micile drame corporatiste tineau loc de funeralii: cateva fete de la marketing boceau ca nu s-a tiparit pliantul, IT-ul tuna ca furnizorul nu a livrat solutia, clientul vrea alt produs, "forta de vanzare" (pt. ca nu poate fi vorba de oameni ci doar de efective) nu a respectat procedura. Am murit injurand. Un slogan nou se nastea de acolo de unde doar vorbe goale proconsumeriste se rosteau mecanic si se colorau conform cu "charta". Am murit in tihna, micsorandu-ma ca o mumie, lasand umorile sa se evapore in aerul ventilat la refuz, plin de praf, ignoranta si ifose. Eram in sfarsit un angajat fericit.
Ce m-a surprins a fost sa constat ca in ciuda trecerii mele in grija lui Hades, inca mai primeam felurite cerinte : sa updatez cate un raport, sa justific niste underperformanceuri (or fi niste pantalori scurti?!), sa fac un forecast. Asta cu forecastul mi s-a parut oarecum fireasca, pentru ca de obicei spiritele mortilor sunt invocate pentru a ne spune ce ne ascunde viitorul...
Curand, cartela mea nu a mai pontat, iar masina nu a mai iesit din parcare. Foaia de parcurs a ramas velina ca o fata mare si cineva de resurse umane s-a prins. Cand am livrat raportul cerut, indicand ca vanzarile au scazut pt ca, P... Mea, oamenii nu mai au bani sa cumpere racoritoare, m-au last in pace. Li s-a parut o idee buna pt o campanie pe online, pe Hi5 in special, targetand cocalari si pitzipoance. Ca urmare a cresterii cu 251 la suta a vanzarilor pe segmentul vizat (forecastata tot de subsemnatul pe 5 ani cu un CAGR de cateva mii la suta) m-au si promovat. Despre morti, numai de bine!(Guest post by Corporate Rodent)

episodul 1

2011-07-21T07:51:00.000+03:00

(Guest post by Corporate Rodent)Fiecare zi e o lobotomie nereusita. Adica iti mai ramane exact atata creier cat sa simti durerea si sa nu intrevezi niciun licar de speranta. Circuitul banilor in societate este unicul principiul caruia I se subordoneaza existenta banala, de rumegatoare de guma in fata monitorului, in detentia autoimpusa, de la 9 la 6. Ceva mancare proasta, la pranz, tine loc de pauza spirituala, culmea! Atunci iesi sa vezi lumina soarelui si poate chiar schimbi niste vorbe cu cineva de langa tine. Vorbe fara sens, de cele mai multe ori, pentru ca in cireada nu prea ai parte de intelepciune. Daca ai norocul sa dai peste o nestemata care sa nu se socheze la vederea vreunui obiect vestimentar insotindu-si "iluminarea" cu "vai, fata, dar ce pantofi/rochie ti ai tras" , poti considera ziua o reusita. In rest, dobitoacele ca si tine rumega si viseaza iarba, in cazul nostru haine si gadgeturi pe care sa le cumparam "la salariu" .(Guest post by Corporate Rodent)

adio si bun gasit!adio si bun gasit!

2011-07-21T07:00:00.000+03:00

Astazi si, sper eu, "de astazi", vom avea un guest care va posta pe Smart Urban mai mult decat mine. Ca orice "afacere" care ajunge la maturitate (in cazul meu lenea deplina si netulburata), blogul Smart Urban va fi cedat, lasat pe mainile harnice ale unui om mai tanar, mai energic si desigur destoinic (pentru generatia Y "intreprinzator"). Sa scrie ce i-o trece prin cap. Eu, Victoria, v-am zis adio.

Adam

2011-06-25T22:36:00.005+03:00

Adam este un film despre singuratate. Este despre drama pe care o traim toti aceia care nu stim ce sa spunem intr-o situatie "emotionala", care nu stim sa luam in brate pe cineva atunci cand plange, care nu stim (niciodata!)daca cineva ne simpatizeaza sau nu, daca face o gluma sau chiar isi bate joc... Sigur, Adam este un film despre autism (o forma a lui, Sindromul Asperger), dar poate fi despre multi high-functioning autists (e chiar o suprapunere intre termeni, in lumea medicala). Fara a considera ca orice stanjenit sau inadaptat social e un autist mai functional, filmul poate fi o metafora pentru drama de a fi singur pe lume, de "a nu-i apartine, dar de a te afla totusi in ea".
Tema putea fi exploatata mai bine.

Closer. So far away

2011-06-25T21:45:00.004+03:00

Am revazut Closer (pentru a cata oara?!), stiti melodia, Damien Rice, The blower's daughter. "Can't take my eyes off you", zice refrenul... Asa e. Nu ca ai privi poza celuilalt in nestire, pana cand te dor ochii ci pentru ca nu mai vezi nimic altceva. Ani buni dupa aceea, nu mai vezi culorile, florile, cerul, alti ochi, etc. Uneori te vindeci.
De data asta am facut un top al replicilor.
Alice: Is it because she's successful?
Dan: No. It's because... she doesn't need me

Larry: You don't know the first thing about love, because you don't understand compromise.

si inca una care arata cat adevar e in fraza de mai sus
Dan: I love you, and I need a piss.

Adevarul e ca dragostea cere compromisuri. Si "a fucking caveman" is more likely to understand that than a spoiled child. Cred ca de chiar si depresiva Anna a ramas cu Larry. Dan is "pissing around net", treating people as plot characters and thinking he is the master of the game. Well, he is not. And this is sad, for him and for Alice, for any of us, because after that, we "have to go out into the world and live. Which can be depressing." :-)

london. to see or not to see

2011-06-17T22:51:00.000+03:00

Niste zurlii s-au adunat printre megalitii de la Stonehenge ca sa serbeze solstitiul de vara. Sfidatoarele pietroaie atrag cam un milion de cascati anual si sincera sa fiu le-as vedea si eu, nu pentru proprietatile tamaduitoare (cica e si o piatra, nu ponce, dar care face bine la sanatate) ci asa, ca sa vad daca merita sa-mi pui buiandrugi la casa sau nu.

In alta ordine de idei, nu stiu, in Londra, daca e sa fim sinceri si corecti, ce e musai de vazut? Daca ar fi sa nu vezi decat un obiectiv, care ar fi acela?

RSVP

2011-06-07T05:12:00.003+03:00

Uneori invitatiile sunt pentru doua persoane si atunci, pe invitatie scrie "plus one" sau "with your significant other". "Plus one" e general, poate include si un amic si un animal de companie, e bine sa utilizezi acest drept ca sa nu fii singur. "Your significant other" mi se pare insa o formula filosofica, desi "significant" aici inseamna doar important si nu are probabil nimic a face cu "semnficant si semnificat". Daca te gandesti bine, ar trebui sa aiba, sa nu apari fara cineva care sa te "semnifice", "sa te potenteze" sau "sa-ti dea sens". Te va pune in lumina mai ceva ca un reflector, te va face sa arati bine mai mult decat iluminatorul de ten si hainele vor parea perfect croite pentru tine. "Your significant other" esti tot tu dar "altul", "semnificativ" pentru tine, un reper, ancora, un punct de sprijin. Probabil si tu esti la fel pentru el. In diferite momente ale existentei. Pentru ca oamenii seamana mai putin cu stancile - nu te poti sprijini pe ele tot timpul - oarecum cu copacii - in cel mai fericit caz te "agati" de ei - si mai mult cu baloanele de sapun si curcubeele: ai impresia ca sunt acolo, te bucura dar nu-ti sunt de niciun folos in lupta cu gravitatia sau vremea rea. In cel mai fericit caz, ai parte de un copac, eu stanci am intalnit rar. Si copacul poate fi salcie sau un arbust pitic, poate chiar sa nu fie al tau, ci doar o borna kilometrica undeva pe harta. Alteori chiar te umbreste.
Daca esti stanca, probabil ca "your significant other" e un balon de sapun sau un curcubeu, stancile nu "umbla" impreuna, ar fi dificil, ca sa nu mai vorbim de cremene. Daca esti tipul "copac "si ai tot un copac cu care sa infrunti vijelia, e bine. Dar probabil ai un curcubeu, cu care faci un peisaj frumos, dar... nu te "semnifica", daca va incepe furtuna, curcubeul va disparea iar tu ramai in cel mai fericit caz "minus one".

"Your significant other"

Feng sui (sic!)

2011-05-22T22:57:00.005+03:00

Cartile de specialitate (adica decoratiuni-astro-dezvoltare personala-alte alea) spun ca in dormitor sa pui perechi de obiecte daca nu vrei sa stai singur si sa te uiti la luna.

Eu nu prea cred, ca de ex, daca pui doua paturi s-ar putea sa te uiti si mai des la luna. Dar am observat ca de la o vreme caut perechi in tot ce vad, si o fi si asta ceva feng sau macar shui.

La capitolul intelepciune populara si zodii, cica e un test al margaretei care iti spune mai ceva ca un computer daca el te iubeste sau nu. Pai, daca margareta nu minte, se pare ca el ma iubeste. Desi as prefera sa aflu altfel si nu de la 2 musculitze si ceva polen. Dar cred ca deja stiam...

Echilibru va urez!

Sarbatoarea bujorului

2011-05-22T20:45:00.011+03:00

Paeonia peregrina. O planta de origine balcanica ce apare spontan in zonele de silvostepa. Unii zic ca are proprietati narcotice si afrodisiace. Nu stiam pana la momentul redactarii prezentei, nu de asta am plecat la Sarbatoarea Bujorului din comuna Comana. Vroiam sa vad bujorul salbatec, din pura curiozitate si dragoste de natura. Dar proprietatile sale pot explica multe:

1. de ce e rara paeonia peregrina in rezervatia dedicata ei

2. de ce marlani de oras il rupsesera inca de la primele ore ale diminetii.

3. de ce doamnele purtau tocuri inalte si fuste mini mulate pe cuverturile intinse in padure

Am plecat cu emotie spre Comana, cu gandul la lunca Neajlovului trecuta in circuitul turistic, la starcii gratiosi trecuti prin balta ca asa vor ei, la campurile intinse de bujori de padure, atent ocrotiti de frunza metaforica a ministerului turismului...

Am fost intampinati de echipaje de politie si jandarmi antrenati care vegheau buna desfasurare a serbarii. Stiau clar cine vine pentru Manastire (11 autocare trimise de primaria sectorului 2 la spovedanie si intru iluminare) si cine vine din dragoste pentru Frumos (in chineza, bujorul poarta numele de sho yo, adica cel mai frumos). Clar, noi veneam pentru asa ceva, astfel ca un domn politist ne-a indicat drumul fara a mai necesita rostire din partea noastra. Asta da depasirea asteptarilor.

Serbarea umple satenii de mandrie, intrucat insasi doamna de la Turism e asteptata in asemenea ocazii iar directivele sunt urmate cu seriozitate si implicare: "daca primarul a dat ordin sa am grija ca sa se parcheze corect, eu asa fac. Ce, degeaba am tuns eu iarba?!" ne-a zis un comanean din Vlad Tepes (satul). Dupa ce mergi cateva sute de metri bune, ajungi in Padure, desi Jungla ar fi un termen mai potrivit. Acolo unde ar fi fost in mod "eco" poala padurii era un Dragonul Rosu cu... de toate. Trecand de laserele pustilor chinezesti si de intunecimea AKAurilor rusesti de jucarie, dupa mastile cu moartea si scheleti, dupa sosete, papuci, tricouri si cratiti, dincolo de baloane, mingi, ceasuri de perete, huse de telefon si genti cu paiete, dai de fauna: mici, bere, sunci la gratar, gogosi, clatite, manele pe stanga, cantece populare pe dreapta, echipaje de jandarmi, ambulantze, care de reportaj.

Faci la dreapta mai spre miezul padurii, printre pleduri cu doamne si domni rastigniti si june cu pantofi rosii si dai in sfarsit de o... scena. Pe ea performau ansambluri vocal-instrumentale de pe la Caminul Cultural s.a. . Am salutat prezenta Tomberoanelor, deci se poate si asa. Sper sa fi fost si folosite.

Unde sunt insa bujorii? Nu cei de metal de pe toate indicatoarele. Nu cei de pe tricourile lila inscriptionate cu "Sarbatoarea bujorului". Ci paeonia peregrina.

"Buna ziua! Ati vazut un bujor?" Dupa mai multe raspunsuri negative care indicau cu precizie ceva exemplare doar dupa limita de 2 km, am gasit unul. Fix inainte ca un pui de corporatist sa se apropie de el si sa-l smulga. Dar, educatia de acasa se vede si parintele salveaza delicata petala inainte ca micutul sa comita crima ecologica. Exxon ar fi rosit la o asemenea fapta.

Poze, macro, shooting adevarat langa firava creatura care "acomoda" si cateva furnici. Am plecat cu speranta catre centrul padurii, tulburate doar de niste soparle bezmetice, care protestau fata de vacarmul infernal si mirosul de mici.

Nici urma de alt bujor, doar in mana delicata a unei vizitatoare, un exemplar ofilit si trist.

Sarbatoarea bujorului nu e pentru botanisti. Nu e nici pentru boemi. Nu ma asteptam sa-l vad acolo pe Bucurenci sau vreo fitzosenie eco, dar nici sa vad un balci, un talcioc si un circ toate la un loc. Credeam ca doi trei studenti si niste corporatisti satui de florile de plastic de la TV si de cele virtuale de pe net, vor peregrina la paeonia. Ca vom fi doar noi si paznicul rezervatiei. Dar nu. Consumatori si votanti din toate colturile s-au adunat in padure. Pai nici bujorii nu mai cresc in conditiile astea!

Vasile Alecsandri o fi fost si el la asemenea adunatura cand a auzit despre Bujor:

Frunza verde de negara

A iesit Bujor in tara

Bate, prada, nu omoara

Pe ciocoi ii baga-n fiare

sa-i dea bani de cheltuiala

si haine de primeneala.

Pe drumul de intoarcere, am gasit niste maci pe care votantii si consumatorii nu-i bagasera in seama. Nu erau bagati nici la pliculetz, asa ca am putut sa ii admiram in toata splendoarea.

La sfarsit, zic sa salutam totusi initiativa:

1. marketingul turistic functioneaza.

2. tomberoanele erau acolo

3. excelenta organizare a traficului rutier .

Pacat ca la anul nu va mai fi niciun bujor care sa justifice adunarea, asta daca nu se construieste cumva o troita din fonduri europene care sa aminteasca de bujorul de padure. Sau daca nu o consideram deja o traditie ca si ... valentainsdai, de exemplu.

Explorati gradina carpatica! Veti gasi o multime de tampenii.

Rabbit Hole, la Teatrul Act

2011-05-22T20:13:00.003+03:00

De la Poetica lui Aristotel stim ca tragedia are un efect de catarsis asupra spectatorului. Un dramaturg german de pe la 17oo si ceva (Gotthold Lessing) zicea ca acest catarsis transforma excesul de emotii in dispozitii virtuoase. Teatrul e chestie veche, unii zic ca intre 600 si 200 i.C. ar fi luat fiinta, din vechile spectacole dionisiace. Adica, daca te duci acum la un concert Armin van Buren sau la White Sensation, la Amsterdam sa zicem, n-ar fi mare diferenta fata de ce se intampla prin Grecia anilor 1200 i.C. la ritualurile dionisiace. "Ecstatis", intoxicatii cu alcool, ceva orgii, dansul maenadelor etc. Ce, nu ati vazut niciodata multimea cu mainile pe sus si ochii tulburi?

Acum, in treacat fie spus, teatrul occidental se trage din Grecia si se mai imbogateste prin epoca elisabetana cu ceva Sheakespeare. Dar in alte parti ale lumii, zic unii ca acu vreo 2000 de ani, era un tip Bharat Muni , un invatat indian care ii punea pe regi sa se purifice prin drama, stiind el de efectele benefice ale catarsisului.

Asadar, te duci la teatru sa te purifici, sa te lepezi de frici si mai ales (dupa vechii greci) sa te vindeci de "hubris" (aroganta, de ex aroganta de a infrunta soarta).

Nu intotdeauna teatrul te vindeca de ceva. Uneori te imbolnaveste, daca piesa e proasta.

Dpv al catarsisului, Rabbit Hole de David Lindsay-Abaire e o piesa clasica: te vindeca de pierdere, de inutilitatea luptei cu absurdul sortii. O familie tanara pierde un copil intr-un accident stupid si cam atat. Cum se trece, daca se trece peste asta, se joaca acolo pe scena de la Act, de niste actori tineri si probabil necunoscuti inca (mai ales alora care nu vad telenovele romanesti ;-) si de Emilia Dobrin care pare ca inca mai asculta ABBA (daca va amintiti piesa de la Metropolis).

Jucat bine, pus in scena eficient, emotionant, pozitiv si curativ. Mergeti de vedeti!

Cugetari pt ai mai mici

2011-05-01T19:44:00.003+03:00

Pana acum ceva vreme, iubirea era o chestie (cine sunt eu sa pretind ca stiu ce e?!) care se aplica mai oriunde se intalneau 2 personaje si o chimie. De ceva vreme (si incep sa suspectez ca imbatranesc, ole!!) iubirea e o chestie, indragosteala e alta chestie, prietenia (amoroasa) e alta poveste si fiecare din ele pot fi de mai multe tipuri. Acum, ce sa zic, toate sunt bune si viata e bogata cu ele, dar cum sa nu le confunzi? Inca nu am patentat vreo formula, dar pentru ca oricare din cele de mai sus afecteaza ratiunea, recomandarea mea este sa aplicati o masura obiectiva: iubesti atunci cand cei din jur iti spun ca iubesti. In rest, simti, iar simturile pot fi afectate si de prea multa cofeina, nu numai de dragoste.

Oamenii pot vedea manifestari (semne de indragostire) sau fapte. Daca din fapte isi dau seama ca iubesti, atunci asa e.

Apolodor in Godot

2011-05-01T19:19:00.004+03:00

Nu e tipul de spectacol care sa ma incante. Dar am apreciat virtuozitatea, pentru ca lucrurile care par simple pot fi al dracului de complicate iar ”performance”ul sustinut ieri in Godot sub titlul si pretextul lui Apolodor, stiti voi, pinguinul care rataceste prin lume de dor, a fost o dovada de maiestrie. Normal, nu e un spectacol pentru rascolit nervii si presarat ganduri dar nici nu se vrea. Cu aceasta ocazie am observat ca Dorina Chiriac seamana foarte tare cu Angelina Jolie. Personalitatea si ochii si ”ceva”-ul pe care il au amandoua cred ca le aseamana.

A mai fost un scurt recital al Adei Milea, din nou, un gen muzical pe care nu il agreez in mod deosebit, dar la care nu poti trece cu vederea talentul artistului, profunzimea sensurilor si inteligenta rostirii. Ma gandesc de fiecare data cand o vad la dominanta ”normei” asupra ”particularului”. La misoginism si superficialitatea cu care suntem obisnuiti sa incadram in tipare. Din pacate, mi-e greu sa o cred pe ada milea cand ”ii vine sa-si bage... granitza in ranitza” pentru ca desi poarta blugi si da cu chitara de pamant uneori (cu gratie), creierul meu nu accepta metafora. Ma rog, nici cand vorbea de iarba verde nu o prea cred, dar ce stiu eu?!

Femeile au umor. Sunt ironice si sunt totusi femei. Dar, in general nu asociem umorul cu femeile. De ce dracu, nu stiu. A avea umor, pentru un barbat inseamna sa faca glume bune. Pentru o femeie inseamna doar sa stie sa rada la glume. Prejudecati, nu? Mai marturisesc si ca eu nu suport sa ascult femei DJ la radio. Singura care ”dadea bine” la radio mi se parea Mihaela Radulescu. O femeie cu ... , ca si Guerrilla. Dar si ea mi se parea ”obositoare”.

In fine, Ada Milea un om inteligent.

1 Mai

2011-05-01T18:57:00.003+03:00

Am auzit ca oamenii se duc la mare de 1 Mai, ca asa e traditia. Asta imi place. Eu am o traditie cu marea si inceputul lui iunie, dar, drept este ca nu o mai respect.

Am vazut insa si stegulete pe strada, iar asta n-am inteles-o. Parca e 1 Decembrie. Cand, ca tot omu, tara isi serbeaza ziua de nastere. O conventie, fie. Dar ce dracu serbam pe 1 Mai? Ca povestea aia cu Ziua Muncii nu tine. Nu la 4,4 milioane de salariati din vreo 21,4 de suflete. Nu la 5 milioane si mai bine de pensionari. Nu la sute de mii bune de asistati sociali, printre care unii vin la cantina cu decapotabila.

Nu cred ca bulevardul Aviatorilor serba Ziua Muncii. Daca o serba pentru miile de angajati din Pipera si zonele invecinate, care muncesc 9 to 5 and far beyond, ok. Slava lor! Si multumiri pentru impozitele platite. Din care, niste steguletze tricolore au falfait de 1 Mai.

Dar, daca serbam ziua ”aia„ a muncii, mai bine am uita-o. Ca nici nu ne caracterizeaza, nici nu ne aduce aminte de lucruri bune, e si jenanta pentru ca nu serbam niciodata ziua gandirii, de ex. Sau a antreprenoriatului. Sau a artei.

Hai, gratar la iarba verde fara PETuri si gunoaie! Si fara gratar, daca se poate.

PS1. munca este cea mai importanta pentru romani, in ultimele valuri din European Values Survey.
PS2. orice motiv e bun pt o zi libera. Eu nu am raspuns la niciun sondaj despre importanta muncii :-)

2011-04-09T16:52:00.001+03:00

Urban solitude

2011-04-09T16:09:00.004+03:00

it was deleted. the last thought that i meant for you, it was deleted by my own hand falling down without life. it was a nonsense, as you are used to hear. at least, it didn't have such words as "love". it's empty now. as empty as my soul or the space around it. i have no heart, i have no purpose . the void of the urban life absorbed me.

S-a intamplat sa fie de neuitat

2011-03-11T23:02:00.002+02:00

1. ar fi piesa de la Bulandra, Arta. Pe langa ce a incantat auzul publicului, am mai retinut fotoliile blanoase (pe care le-am cautat in zadar pentru sufrageria mea).

2. nu neaparat in ordinea asta, dar respectand cronologia, Concertul Amaro Del, din Godot. De fapt, cam de oriunde. De data asta, a lipsit contrabasista. A fost suplinita vizual si probabil senzorial pentru populatia masculina, de o dansatoare din buric.

3. cred ca am vazut si cateva filme dar nu-mi aduc aminte mare lucru.

4. Istoria snobismului, de la nemira, oarecum dezamagitoare, dar si subiectul este ... superficial, nu?

5. alte carti rasfoite, citite, dar nu prea savurate, ca altfel v-as fi zis de ele

6. si o sumedenie de observatii critice, despre care vom vorbi in "episodul viitor".

Sanatate!

hello, again

2011-03-10T19:49:00.005+02:00

Nu pentru ca a inceput RoBlogFest (la care nici nu m-am mai inscris, spre dezamagirea crunta a tuturor sustinatorilor mei care mi-au acordat cele 3 voturi la editia din 2009)...
Si nici pentru ca am descoperit aceasta caricatura 'motivationala"

sursa: www.ecircle.com/blog/2010/10/08/enand-winner/">And the winner is….?

Ci de dragul comunicarii. Atata cat e ea.
Buna dimineata!

Piata Roosevelt - azi la Opereta

2010-11-13T21:51:00.002+02:00

Regret sa o spun, dar si-au bagat efectele speciale in ea de piesa. Am bagat si eu o plecare prematura, chiar n-aveam de ce sa mai stau.

I-am lasat pe altii mai inteligenti ca mine sa aprecieze cutele, dedesupturile si profundzimile acestei piese. Mai ales cei ce radeau copios la "mirador, mirador, ce dor mi-a fost de tine" si la toate flic-flacurile, ping, ping si pac, pac-urile din piesa.

M-a amuzat foarte mult ca dupa vreo 20 de minute de piesa si destul de multe cuvinte cu f, c, p si p, o mama cu trei copii cam prescolari au plecat val-vartej. Mai documentati-va inainte, oameni buni!

Altii au suportat cu stoicism. Si cu ochii pe ceas.

Inainte, in timpul sau dupa

2010-11-07T23:02:00.004+02:00

Pentru ca oricum piesa din seara asta a fost ”super mega f.ck..g” groaznica, cred ca e cazul sa pomenesc ceva de toaletele teatrelor. Ca si la restaurante, ele sunt foarte importante. Cea de la Metropolis e spatioasa si bine utilata. Cea de la National e ... (daca am da note, ca in turism de exemplu, aceasta ar merita maximum o... picatura). Ar putea cere urgent o sponsorizare pentru a fi marite. Sau pentru a le monta cuiere, sa nu mai trebuiasca sa tii in dinti o geanta de 3 kile... Sunt multe produse care s-ar promova bine la toaleta, ce dracu!

Povesti de familie

2010-11-07T23:00:00.001+02:00

Daca nu as fi foarte rea, as spune doar: ”incalificabil. de evitat cu orice pret”. Dar sunt foarte rea, asa ca nu voi spune nimic.

Miriam W. - drama si iar drama

2010-11-07T22:46:00.003+02:00

Imi place teatrul pentru modul in care imbina conventia si imaginatia cu vizualul si sunetul ”aici si acum”. Miram W e o piesa puternica si inchegata, conventiile sunt line, complexele psihologice subtil inserate, personajele perfect conturate. Tema e o dubla drama, una ce tine de familie, alta de istorie.

Ca minus as remarca interpretarea neconvingatoare a adultei Miriam, ale carei ton plat si voce sparta nu sustin deloc rolul. Daca s-a intentionat tocmai surprinderea clivajului generational, blazarea adusa de varsta, poate ca asa ar trebui sa fie Miriam cea mare, seaca...

...

2010-11-05T23:43:00.003+02:00

In viata, nu poti separa binele de rau precum uleiul de apa. Poate dupa trecerea pe lumea ailalta (pentru epicurieni, in neverland), acolo sa fie disectii exacte pe fapte incheiate.

Aici insa, binele si raul sunt impletite, incalcite si greu de distins. Mai mult, fiecare isi vede (de) binele lui, care poate avea in ochii tai o culoare albastru-verzuie sau mai crem. E chestie de perspectiva, de relativitate, s-au ocupat altii de legile astea. Cauta-ti propriul bine!

”Hotii” - la Nottara

2010-11-05T23:34:00.003+02:00

Imi place expresia ”economie de mijloace” pentru ca e... cuprinzatoare. In arta sau in afaceri, economia de mijloace inseamna eficienta si, desigur, inteligenta in folosirea mijloacelor. Asadar, cand ai un text istet si niste actori care-si merita numele, poti face o piesa minunata doar cu elementele mentionate.

”Hotii” nu emana cine stie ce profunzime. Desi e printre ei si un filosof cu o carte publicata/necitita (pot empatiza), discursul nu te duce in cotloanele mintii si in cutele sufletului. Ba ... au contraire, am spune, dupa abundenta de f.. si c... Dar personajele sunt irlandeze, deci asta inseamna doar autenticitate.

Textul e iscusit dar magistral rostit (nici jocul scenic nu e evident, e redus la minimum). Franck e savuros, il ajuta si figura.

Merita din plin. Rasetele sunt perfect justificate, aplauzele pe merit.

Odysseia, dupa Homer. Ceva mai la stanga, hat departe

2010-10-31T22:54:00.005+02:00

Un regizor englez a produs aceasta piesa la un teatru din provincie. Probabil ca, actorii fiind putini si avand ceva probleme de dictie, intonatie si poate chiar talent, regizorul nu putea sa aduca in scena chiar Odysseia lui Homer. Si a pus de-o ”improvizatie”, de o interactivitate scena-public, etc, cat sa treci cu vederea balbele si sa nu te astepti la cine stie ce dramatism. Aluziile la ”viata cetatii” din prezent si glumitele cu tenta de divertis-ment, subtiri, starnesc oarece chicoteli. Te-ai gandi, daca esti mai slab de inger, ca Odiseia o fi fost vreo comedie. Sau ca asisti la o bascalie la adresa operei antice. Cum o dai, tot prost pica.

Este de evitat, daca nu cumva cautati o modalitate de a combate insomniile. Pentru ca in privinta ”hazardului” invocat de actori, am dubiile mele. Oricum, ideea de ”improvizatie” a fost demontata in piesa de ieri, ”Who is Fergus...”.

Ca o ironie a sortii, daca la sfarsitul Odysseiei de azi actorii au spus ca oricine poate fi Odiseu, cei ce au vazut ieri ”Who is Fergus...”, cu siguranta au primit si raspunsul.

”Cine e Fergus Kilpatrick?” cine vreti voi.

2010-10-31T10:18:00.001+02:00

4 actori au facut o companie de teatru care ”is interested in deconstructing more than constructing theatre pieces” (vezi siteul trupei www.companytheatre.com). Rezultatul, daca aveti rabdare, este destul de interesant, se trage de prin simulacra si simularea lui Baudrillard, se da prin hiper-realitate, pune la indoiala istoria si credintele de orice fel, se mai inspira din niste Borges, macelaresc actul scenic ”devoalandu-l”, se ironizeaza si testeaza publicul. A, si conform sursei de mai sus, se mai inspira si din South Park...

Pe mine m-a cuprins invidia ca nu m-am gandit mai inainte la asa ceva. Damn it!
Alfel, impanarea cu aluzii din varii teme si stereotipuri mentine suficient atentia timp de 60 de minute. Niciunul in plus, ceea ce e totusi bine!

Urmarind piesa mi-am adus aminte de ”mediul este mesajul” a lui Marshall McLuhan, un tip destept care s-a ocupat de teorii asupra media, comunicare, etc. A zis el cateva chestii: With telephone and TV it is not so much the message as the sender that is “sent.” News, far more than art, is artifact. Food for the mind is like food for the body: the inputs are never the same as the outputs.” (www.marshallmcluhan.com) Ma rog, restul e de citit.

Revenind la piesa, merita de vazut daca nu aveti altceva de facut prin casa si daca vreti musai sa vedeti cu ochii vostri ca nu puteti crede nimic din ce ”aflati”.

Vizionare placuta in continuare.

No comment

2010-10-24T23:35:00.002+03:00

Cocor

2010-10-24T23:33:00.000+03:00

S-a deschis de ceva timp Cocor. Afara gardul, inauntru niste mielusei romanesti (la mare pret - literalmente - hainele facute de mana designerilor autohtoni, le recunosti usor, putin neterminate), niste marci de care n-am auzit si unele de care am auzit de prea multe ori.

Cateva cafenele, o farmacie, o vinarie...
Arata frumos, mai ales ca e aerisit, fara cumparatori.

Know thyself - fantasma nr 1

2010-10-24T23:08:00.001+03:00

Se facea ca sunt friend pe Facebook cu un tip, Socrate. Si asta a postat pe wall o chestie smechera, cum ca a mazgalit el in grafitti, pe arcada unui mall (Appolo din Delphi) Know thyself. Primul impuls a fost sa dau ”like”. Pe urma, m-am mai gandit, si i-am dat pe mess ”adica, ce vrei sa zici mosule?”.
Intre timp, se bagau unii in seama la comentarii, cum ca ”e fumata, nene”, ca ar mai fi zis si Talles si Pitagora si altii asemenea... Ma rog, nu e treaba mea, astept pe mess lamurirea.

Si s-a facut ziua, si soarele de octombrie miericiu s-a impletit in perdea si de acolo pe perna si m-a trezit. Ziua era banala pana cand am avut de ales. Si am ales altfel decat ce ar fi la moda. Si am dat totul pe ceva fara valoare in piata, dar in acord cu principiile mele. Noroc ca am stiut ce conteaza pentru mine.
Seara, pe FB, am dat like lu Socrate ca stia el ce zice.

7 vieti pe care mi-as fi dorit sa le am - fantasma nr 2

2010-10-24T22:56:00.006+03:00

1. viata de purece pe motanul meu, Tzuki, decedat in anul doi de facultate (al meu, nu al lui)
2. fotograful personal al lui Jhonatan Rhys Meyers, maseusa lui sau orice obiect de imbracaminte din garderoba actorului
3. cocotier pe plaja
4. pisica, dar nu motanul Tzuki (a murit tanar, dupa o indelunga suferinta) ci o pisica aristocrata, hranita de un chef nu cu gourmet la cutie
5. pilot de avion, fara stres
6. frumoasa si cu tupeu
7. DJ . oh, da! Si sa am o pisica melomana si sa punem muzica in cluburile frecventate de JRM. si sa arat ca fetele din videoclipurile lui dan balan. si sa dorm ziua.. sa umblu noaptea.

Ani de carti serioase n-au putut sterge amprenta revistelor Vogue.

Baba care asculta ABBA

2010-10-10T17:09:00.002+03:00

Sper ca le-a dat prin minte producatorilor sa ceara sponsorizare pentru spectacol de la un fond de pensii. Pentru ca piesa este o reclama minunata la pensia privata. E vorba despre batranete, singuratate si tristete. Sigur ca pare comic sa vezi doua babe dansand pe ABBA. Dar de fapt este de un tragism tulburator. Altfel, spectacolul in sine are un discurs destul de subtirel si atentia e mentinuta doar prin improvizatii cam frivole si jocul scenic al celor doua actrite.

Tulburator, dar la fel era si un titlu dintr-o publicatie financiara saptamana trecuta: " de ce-si cheltuie banii generatiile de 30-40 de ani in loc sa-i stranga pentru pensie".

Pe langa aspectul financiar, care nu era chiar focusul piesei, ramane cel emotional: poti "investi" in copii, ca tot singur ramai. Poti avea prieteni, dar mor si ei, plus ca te mai si plictisesc. Poti sa iubesti, si, daca ai ghinion, tot singur ramai si vorbesti cu o poza...

Puneti bani deoparte! Macar sa va puteti distra cumparand artificii. Palermo si New Orleans.

I tu mama tambien

2010-10-10T16:17:00.007+03:00

Amicul T. mi-a facut un playlist, mai demult. L-am mai elogiat si cu alta ocazie (playlistul). Printre melodii era si una a lui Marco Antonio Solis, pe care am ascultat-o 3 saptamani in sir. Linia melodica nu este spectaculoasa, dar versurile mi-au placut:

Te extrano mas que nunca y no se que hacer
despierto y de recuerdo mal amanecer
espera otro dia por vivir sin ti
el espejo no miente me veo tan diferente
me haces falta tu

La gente pasa y pasa siempre van y van
el ritmo de la vida me parece mal
era tan diferente cuando estabas tu
si que era diferente cuando estabas tu

No hay nada mas dificil que vivir sin ti
sufriendo en la espera de verte llegar
el frio de mi cuerpo pregunta por ti
y no se donde estas
si no te hubieras ido seria tan feliz

(pe romaneste: http://www.versuri.ro/versuri/mgijl_marco+antonio+solis+si+no+te+hubieras+ido+salome+romana.html)
Marturisind amicului T pasiunea pentru melodia cu pricina, aflu ca aceasta a aparut in coloana sonora a unui film mexican din 2001, I tu mama tambien. 2 adolescenti si o femeie mai in varsta (ca ei, da?) pleaca intr-o calatorie "despre" prietenie, sex si viata in genere. Cum adevarat zice NYTimes "the movie is fast, funny, unafraid of sexuality and finally devastating".

Si melodia.

Pentru sceptici: filmul este (mult) mai bun decat melodia.

Nunta in Basarabia

2010-10-03T22:19:00.003+03:00

Comedie romantica, asa scria pe Cinemagia, despre Nunta in Basarabia. E mai mult o comedie de moravuri si cutume (nunta cu dar, rubedenii, obiceiuri ciudate, macrameuri, ochelari cu sigla, gel, etc), stereotipuri (basarabeanule nascut poet, rusul e cantaret, cu totii sunt beti)... Te duci, razi, ceea ce era si intentionat. Am vazut nunti bucurestene la fel de penibile.

Mi-am adus aminte inca o data ca tot ce e atins de solemnitate si ritual e lovit si de ridicol. Cel putin mie asa mi se pare.

Morgen

2010-10-02T23:28:00.005+03:00

In sala la Patria erau 18-20 spectatori. Superb!!! "Avem si bufet", ne-a imbiat plasatoarea. Ce sa-i faci, lumea merge la mall... Un ins in varsta fosnaia o punga de cipsuri. La un moment dat, cand erau ceva mai galagioase replicile din film (deh, las) a strigat: "Ne traduce si noua cineva???" Nu i s-a raspuns, a plecat la scurt timp, semn ca nu intelesese nimic.

Filmul este minunat. Imaginea este usor intunecata si prafoasa (cred ca nu era ecranul de vina) dar fiecare scena e un tablou: incadrarea, cromoatica, lumina. Pana si cea cu WC-ul varuit, usor inclinat, din stanga ecranului, avand pe fundal pe Nelu si nevasta sapand. Sau cea din crasma, mai de la sfarsit. Oricare ar merita transpuse in panze. In special un cadru are o compozitie aparte si mai ales o lumina ce m-a dus cu gandul la portretele lui Rubens: noaptea, pe camp, nu se vad decat ochii si varful nasului eroului principal si umbrele politistilor. Ceva din temerea si panda unui sobolan incoltit transpare din economia de nuante a scenei, la fel cum disperarea kurdului lasat noaptea in pustiu e redata atat de bine, doar cu farurile masinilor si negrul noptii.

N-are rost sa povestesc filonul epic, cum n-avea rost ca spectatorul din sala sa inteleaga ce zicea kurdul. Cat intelesesem noi atat intelegea si nelu, paznicul de supermarket: strainul trebuia sa ajunga in germania. Ii ia banii, il mai foloseste la treaba, dar face el cum face si il trece granita. E si comic pe alocuri, fin si tragic, dar decent.

Daca va mai amintiti de Megatron, e aceeasi traspunere fluida de emotie in imagini. Fara artificii, fara excese.
De vazut musai. Morgen.

Marti, dupa Craciun e de fapt Sambata

2010-10-01T22:22:00.004+03:00

Am avut proasta inspiratie sa citesc inainte de vizionare o cronica elogioasa (una din putinele, de altfel) si asteptarile mele urcasera vertiginos in fata ecranului...

Dialogul este slab, ca si cum ai asculta vecinii de apartament, uneori aparent in mod voit subtire. Derapaje de genul "paule, paule, ai facut din mine o carpitza" sunt chiar de neiertat. Jocul actoricesc - e ok (cine sunt eu sa judec?) dar nu se transmite emotie. E doar relatare, nu uiti nicio clipa ca esti in fatza ecranului, nu-ti vine sa sari sa stergi o lacrima nevestei parasite. Sau, poate nici nu s-a vrut asa ceva. Limbajul cu f... si p..., ca si full frontal-urile cu... Paul (Mimi Branescu) se inscriu in registrul filmului romanesc, in care goliciunea tine loc de intimitate si injuraturile de autenticitate. Pacat, se putea sugera mai bine, mai poetic, pentru ca filmul nu e dur, nu are tarie, dramatism, a.i. fraze precum "ai dus copilul la aia sa-i umble in gura cu mainile cu care-ti umbla tie la p.." nu au efectul scontat.
Dar cel mai mare minus al filmului e tot "interruptus"ul practicat si in "Furia" si "Buggie", pentru ca dupa ce astepti vreo 2 ore, filmul se termina fix inainte de punctul culminant. Adica, nu exista confruntare, intriga nu capata deznodamant, ordinea nu e restabilita, dupa legile materiei. Dar, deja, acesta este stilul lui Radu Muntean.
Pe scurt, e vorba de un barbat slab (fara vointa) care dobandeste prin nu stim ce imprejurari o amanta mai tanara (si uratzica). Coplesit de povara a doua femei in viata sa de broker de credite, omul ii spune nevestii ca o vrea pe amanta. Se codesc ei un pic de copil care, in preajma Craciunului fiind, asteapta cadouri. Urmeaza sa-i spuna si acestuia ca 'mami si tati" se despart. Undeva, dupa Craciun. Se impresoara pe aici foarte multe reclame mascate (?) la o serie de bunuri si servicii.

Mie, povestile cu adulter nu-mi plac. Ca oricum o dai, treaba asta cu inselatul se sfarseste intotdeauna prost. Iar cea mai mare prostie e cand o incepi. Asa ceva nu "se intampla' (cum se scuza personajul din film), e o chestiune de alegere: sa minti sau nu, sa jignesti sau nu, sa ranesti sau nu si, mai ales, sa ai curaj sa te desparti inainte de a avea nevoie sa inseli...

In rest, e un film bun. As fi vrut sa mai continue.

Post pentru Facebook

2010-08-25T21:07:00.002+03:00

Sper ca ati tinut post de Facebook, Twitter si alte dracii astazi, ca tocmai ce a fost ziua cu cruce rosie de asemenea tehnologii. Cel putin pentru unii, care au vrut sa vada ca pot si fara.

Facebook ma cam enerveaza, nu inteleg de ce trebuie ”sa fii acolo” si mai ales de ce dracu m-ar interesa ce mai face cineva cu care nu am vorbit niciodata in viata asta... Dar, ma rog, e o chestie de ”facilitare” a vietii, nu te duci pana la New York sa-ti imbratisezi un vechi prieten, ii ”dai” hug pe FB si gata... De fapt, problema este facilul in toate sferele vietii, cautam prea mult calea usoara. De aici superficialitatea, cantitatea in detrimentul calitatii, etc etc. Spiritul nu se mai complica, e doar un exponat virtual intr-o vitrina, e alimentat cu produse/spectacole pe gustul lui. A, mare chestie, sa ai propriile gusturi si sa nu fii in trend.... Nu, nu, nu! Microtargetarea o functiona ea, dar tu, exponatul de pe FB trebuie sa faci si tu parte dintr-un segment, ca sa justifici eforturile cu Zuckerberg de a-ti colecta datele.

Deci, va rog, fara FB today si socializare cat mai normala, in real world! Pentru dependenti, nu, aceasta nu este in second life.

Revista strazii

2010-08-24T23:10:00.006+03:00

Am coborat la Universitate, in urarile de bine ale unui nene care nu nimerea butonul de deschidere a usii de la metrou (si nici pe cel al deodorantului, din pacate): "dar apasa si tu, nu sta ca..." N-am asteptat sa aud ce i-a debitat mintea, dar banui ca era clasica bovidae, ca doar si emitentul era din aceeasi familie, urbanizata fara voia sa si in pofida indaratniciei de imbratisare a tehnicii, civilizatiei si sapunului.

Apoi, am mers pe Campineanu, unde am vazut un interesant mesaj care rezuma starea societatii.

La colt cu Victoriei, se deschide un Emporio Armani. Pe ruinele inca fumegande ale predecesorului magazin in care putea admira mobile de designer. Desigur, Armani lipsea din peisaj, dar stim ca nu pentru cele cateva mii de potentiali cumparatori se deschid asemenea magazine.

Prin nu stiu ce conexiune mi-am adus aminte de brandul de tara, de ultima gaselnitza cu frunza. Cu cat ma gandesc mai mult la subiect, cu atat cred ca frunza era o alegere buna:
- este aceasta o tara in care taiatul frunzei la caini e sport national?
- este politica din aceasta tara o vocatie adevarata sau o frunza in vant?
- etc etc

Frunza, iarba in genere sunt la mare pret. De la fotbal la televiziune, si around. Frunza inspira/e aspirata la greu. Atunci, de ce nu?

Pret de cateva numere mai in colo, pe la Majestic, mi-am adus aminte de campania electorala, de discursul celor 3 din finala. De Crin, imi aduc aminte ca l-a pomenit pe Chirila la oameni model. Si mie imi place Chirila si cred ca este un artist model. Dar Crin nu era la "Se cauta talente". De Geoana, imi amintesc doar povestea cu soacra, nu am inteles-o, cred ca nici el. De capitan, nu stiu, nu-mi mai amintesc nimic.

Frunza. Clorofila.

A, mi-am mai amintit de o reclama vazuta la tv azi dimineata. Culmea neobrazarii civice: un spot la Programul National de Nu Stiu Ce cu Constructia de Drumuri. Un fel de cantec de gaina care face o margica. Reclama la faptul ca "se va face" ceva normal, care trebuia facut de mult si despre care, stim din experienta, nici nu se va face (ca nu sunt bani, nu?). Dar pentru un spot mic, oricand se gasesc. Frunze, frunze, frunze.

Alte magazine mici trag obloanele. Gropile raman la locul lor. Dar pe Campineanu, pe un gard scria: I fucked Lassie. God knows i think this is the best thing that could happen in Bucharest.

PS. se potriveste un vers de Nichita Stanescu, pentru a inspira logoul. Ca, inainte de a face drum, noi facem harta si de fapt, inainte de a face harta facem un spot despre harta pe care vom vedea drumul...

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar....

Revista presei

2010-08-18T18:51:00.002+03:00

... dimineata in metrou, cand nu sunt eu insami ocupata cu vreo carte, am ocazia sa vad ce mai citeste lumea, in materie de ziare. Am aflat astfel doua stiri de maxima importanta:
- Daniela Gyorfi nu mai vrea sa poarte tocuri!!! Stire de maxima insemnatate, ca altfel nu era pe manseta paginei intai....
- o fata avea la 14 ani sani de 16 kile sau cam asa ceva, evident cu poze. Stirea ocupa mai mult de 3 sferturi din ultima coperta. Cealalta aberatie care umplea restul paginei nu mi-o mai amintesc.

Balci in toata regula. Balci pentru prosti. Votanti.

Intr-un efort colectiv de ridicare a natiei (daca ar avea cineva interesul), spatiile ar fi fost mai bine folosite daca s-ar fi publicat o rubrica de ... sfaturi, de exemplu:

1. Sa nu bateti copiii.
2. Sa nu mancati in mijloacele de transport in comun. Sincer, eu ma simt aiurea cand transport aripioarele de la KFC in metrou. Mor de jena ca le car in sacosa, sugrumate sa nu "respire", dar sa le mai si mananc ...
3. Sa nu va mai uitati la televizor... etc

Mare e gradina Domnului, de vreme ce se si dau bani pe tampeniile astea de "stiri", ca pentu clatit ochii, sincer, sunt o multime de lucruri de vazut. Daca ai norocul meu, dai chiar peste tipa de la statia P. de ieri, care, la toate cele 140 de kg a plecat de acasa in lenjeria de corp de culoare neagra peste care a asezonat o frumoasa camasa de noapte see-through.. Ochii ma dor.

Ca sa fim... transparenti pana la capat, sa recunoastem ca din vechime, poporul s-a tinut (in fraie, in negura, in ce vreti voi) cu "paine si circ". Painea ca painea, dar circul abunda. of.

Everytime we say goodbye...

2010-08-16T01:06:00.003+03:00

Pe Radio Ro Muzical, duminica pe la 12 este jazz. Iata ce mi-a scos in cale playlistul lor! Cu dedicatie...

Ultima zi de vacanta

2010-08-16T00:51:00.003+03:00

Airbus 330 ne-a inghitit pe toti, vreo 280 de persoane incap in baierile uriase cu care zboara la 12 km deasupra pamantului. A huruit greu mai ales pe araturile de deasupra Mediteranei, unde golurile de aer il faceau sa piarda altitudine. Am dormit putin in cele aproape 8 ore de zbor, spatiul restrans anuland orice urma de confort. Am ratat insa micul dejuns, semn ca dormeam destul de adanc. Am vazut un film prost (Bounty hunter), am citit niste stiri triste despre masurile de austeritate din Marea Britanie si am rasfoit povetele lui Branson (Virgin Group) din Business stipped bare. (http://www.amazon.com/Business-Stripped-Bare-Adventures-Entrepreneur/dp/1905264429)
Acum astept imbarcarea spre Bucuresti. Niste iubitori de frumos anunta pe sms ca nu mai vor sa lase Bruggeul. Nici noi n-am vrut, anul trecut.

(nota> posturile sunt decalate, din motive de conexiune)

Cu barca pe Nil

2010-08-16T00:07:00.003+03:00

In jurul izvoarelor Nilului inca dainuieste controversa. google nu m-a ajutat sa ma lamuresc daca Nilul Alb izvoraste fix din Lacul Victoria (Uganda), unde l-a descoperit j. H. Speke in secolul XIX sau nu. Nilul Albastru ar veni cica din Etiopia. Oriunde ar fi izvoarele celui mai lung fluviu din lume (aici Wikipedia toarna gaz pe foc cu niste masuratori recente care ar urca pe primul loc Amazonul, cu vreo 7000 si ceva de km, Nilul avand doar 6650Km sau 6671 pe alte siteuri), e cert ca se da in niste cascade pana la varsarea in Mediterana, vreo 6 la numar. Una din ele e Murchison. Aici, debitul de 300 m/s e strecurat printr-o fanta de mai putin de 10 m, dand un frumos peisaj demn de luat in poza. Pe firul apei, mai povesteste Wikipedia (ca doar nu stiu eu asa), pe la 1954 s-a prabusit cu avionul insusi Hemingway, de care v-am mai zis ca era client al locului.

Zona este taram de basm pentru hipopotami, crocodili, pasaret divers si alte vietuitoare. Marturii vizuale aici:

Am intalnit si cateva exemplare de African Fish Eagle, zburatoarea inrudita cu vulturul american de pe afisele SUA. E monogam, ptiu drace. In plus, in caz ca-i moare soatza, se sinucide, romantziosul!! Cata dragoste... La capatul celalalt al axei fidelitatii, gasiti hipopotamii cu harem, un mascul si o droaie de femele cu pui. Ciorba de hipos. Mai timidutzi, dar prezenti, crocodilii de Nil isi odihneau real leatherul la soare. Cam asta fu plimbarea.

Girafe, elefanti etc

2010-08-10T12:28:00.011+03:00

Dimineata devreme, hotelul este cufundat in liniste. Nilul curge lin prin fata camerei, ici colo un hipopotam pluteste lenes in aval. Pasarile, unele mici, albastru intens si altele si mai mici, rosii scot triluri vesele. Coboram la masa, trecem prin fata receptiei care mai pastreaza inca masina de scris a lui Hemingway. Regina Elisabeta a Angliei fu si ea prin anii 50 aici. Ma rog, name dropping nu functioneaza nici la hoteluri, in fond, unde erau sa se duca daca vroiau sa vada lei si elefanti?...

Plecam pe drumuri de savana, aerul este placut, e inca racoare. Iarba se inalta tzantzosa in verde pur, verde gras, verde toate nuantele. Copaci cu platane se vad in departare, un soi de palmieri mai durdulii rup monotonia tufisurilor.

Bivoli cu masti de argila ne arunca priviri tampe din spa-ul lor de namol. Uneori devin furiosi, in safari nu de lei trebuie sa te temi ci de bivoli si elefanti.Antilope fragile sar prin fata masinii. Unele sunt atat de mici ca iti vine sa le iei acasa, sa le tii pe balcon. Kudu, cu coarnele rasucite, lechwe gratioase, steenbok fashnetze tzopaie, rumega, par foarte multumite. Niciuna nu protesteaza ca destinul lor este sa fie hrana pentru leu. Par foarte fericite cu sansele care li se dau pentru a muri de batranete. But, again, nici leul nu le ucide de placere sau pentru a-si decora vizuina . Sa fii o antilopa in savana, sa mananci la discretie iarba ca la bufetul suedez, sa bei apa cand gasesti, sa nu ai nevoie de gucci si prada, ca deja ai o haiutza de blanitza pentru care Paris Hilton face moarte de antilopa, sa nu iti trebuiasca masina, benzina si alea alea. Sa tzopai cat e ziua de lunga, adica de la 6 am la 6 pm, sa admiri rasaritul, apusul, soarele tzusti pe cer. La un moment dat, vine leul, ca ii e fomitza. El nu e chiar pretentios, isi va baga furculiza in exemplarul din urma, cel mai facil de transat. Nu vaneaza trofee, nu ia coarnele acasa. Vine sa manance. El si familia lui, sa-i traiasca. Gheara lui apuca, sfasie, dintii sfarma, probabil la sfarsit ragaie. Doarme vreo 22 de ore pe zi, nimic nu il tulbura. Si tot asa, o antilopa mai putin, leul mai intremat, etc etc, live goes on. Fara taxe, fara socoteli. Fara guvern, fara idioti. Omul complica mult lucrurile. In afara de faptul ca este specia cea mai daunatoare.

Aerul e plin de miresme, ierburile se coc in atmosfera umeda a diminetii. Ajungem aproape de lacul Albert, inspre granita cu Congo, la o ruina de hotel, bombardat in timpul lui Idi Amin prin '70 si ceva. Cu fatza spre lac, mai pastreaza o piscina mare, in faianta bleu, acum plina de matasea broastei. Ruina este la ceva departare de drumurile batute, salbaticia o imbratiseaza strans (plantele au crescut in toate ungherele). Balerinii mei aluneca pe o treapta pe care roua diminetii si frunzele putrezite au pomadat-o cat sa imi rup eu gatul. Salvez gatul, alunec cu tibia perpendicular pe muchia treptei, ma julesc putin. De la contuzie am un ban vanat pe piciorul drept. In cadere, mi se lumineaza mintea, ca desi locul a fost odata civilizat, acum, ca ruina, este la fel de probabil sa adaposteasca animale ca oricare alt loc din jungla. Gandul ma zoreste sa las in urma grupul care inca admira luciul lacului si sa ma duc spre masina. Ma uit cu bagare de seama, in stanga, in dreapta, dupa colt. Pasesc cu atentie, ma opresc sa ascult, nicio copita, niciun muget, nimic. Repet exercitiul de cateva ori inainte de a ma aventura in camp deschis spre masina. Las deschisa usa van-ului, desi imi trec prin minte o multime de animale care s-ar putea napusti peste mine. Cel mai probabil vreun hot de babuin (sunt multi, umbla in gasti si fura de rup). Deodata aud un zgomot fioros si ii vad pe ceilalti aventurieri iesind care cum puteau dintre ruine, cu fetzele ingrozite si corpurile curbate spre masina. Ceva ii mana din spate, e clar. Se aud ragete salbatice, grohaieli infricosatoare au insotit o shleatca de mistreti dintre daramaturi. Oamenii s-au aciuit la masina, fiecare cum a putut. Cu exceptia unuia care mai si dadea sa filmeze momentul. Strong man, a comentat soferul, un localnic de 38 de ani caruia nu ii ghiceai varsta, ca mai tuturor de aici de altfel. "I trust you, you are strong, you were not afraid". Ca sa vezi ce conteaza aici.

Imi pansam piciorul, ceilalti isi pansau frica. Am avut noroc, daca eram eu printre mistreti, nu mai aveam ce pansa. Ceva mai tarziu, ne dam seama ca mistretii poate nu erau singuri. Ca leul avea si el permis de trecere in hotel, as everybody else. Ne cutremuram din nou, o luam la roata spre alte animale.

Girafe haaaaat inalte se infrupta din pomisori. Masculii au un colorit intens, sunt mai inalti. Unul zareste o girafioara delicata, se apropie de ea cu respect, in zice cateva versuri din Puya, o miroase cu patos si trateaza ceva intre ei. Se despart amici, domnitza nu era interesata... Gaturile lungi se unduie pe cerul albastru lucios cu pufi de nori albi.

Masina rumega drumul argilos, ne apropiem iar de ceva padure, intre copaci si tufe, elefanti cu fildesi lungi savurau o salata de frunze. Masivi, impunatori. Dau din urechile ca niste evantaie, mananca nestingheriti pana cand insistenta noastra de a-i lua in poza ii cam enerveaza. Un tip cu alura de bodygard si fildesi cam nespalati se ia dupa masina. Eu cred si acum ca de fapt ii placea de ea (e usor sa o confunzi cu o elefantica, pentru ca are culoarea, dimensiunea si forma potrivite).

"Leul, unde e leul?" e fraza care se poarta de la driver la driver. Din vorba in vorba aflam ca o leoaica sade langa un copac, ma rog, stiu ei unde. Ne apropiem de delta, facem un ocol si undeva, langa un platan, o tanara leoaica doarme. Zeci de blizuri, zeci de "wow" nu o tulbura deloc. Doarme imapsibila. Ceva zgomote specifice (mugetul unui bivol) o incita insa, ridica putin capul, ne priveste cu dispret. O lasam in pace.
A fost interesant. Urmeaza plimbarea cu barca pe Nil, croco, hipo etc.

Pentru mai multe poze, clic aici:

Safari

2010-08-09T17:11:00.005+03:00

Traiasca Animal Planet. Sub influenta consumului de documentare de pe postul amintit, am decis sa accept o invitatie in safari.
Asadar, in weekendul trecut am fost in safari in Murchison Falls National Park. Animalutze, savana, nice.

Urmeaza doua povestiri ("cu poze"), una despre atacul salbaticiunilor de la ruine si alta despre mini-croaziera pe Nil.

Sanatate!

Animal stories from Entebbe Zoo

2010-08-02T19:09:00.001+03:00

Zanzibar

2010-07-28T11:29:00.003+03:00

un slideshow full screen e disponibil aici. as requested :-)

La piata...

2010-07-27T17:01:00.000+03:00

Piata din Kampala este aglomerata, murdara dar bogata in oferta. 4 muzungu (2 frantuzoaice si 2 romance) s-au aventurat printre tarabe, ciorchini imensi de banane (cele verzi le folosesc localnicii la prepararea mancarii traditionale – matoke), munti de ananas… Precupetele sunt coafate, poarta mult aur si accesorii sclipicioase. Si barbatii si femeile ne ating si ne invita sa cumparam. Sau doar ne ating. Cine stie piata de aici se targuie. Am dat 1 dolar pe un kilogram de vinete, dar 2 pe 3 capatani de usturoi (este de import). Un ananas este jumatate de dolar.
In strada, masinile si motoretele circula aiurea, pietonii trebuie sa faca stratageme de sahist ca sa poata traversa in siguranta

O alta zi in Kampala

2010-07-27T16:58:00.001+03:00

Am fost la Super Super (magazinul ca un angst de cartier, ceva mai amarat). La intrare, bodyguardul are mitraliera. Gasesti aproape de toate. Sosul de paste Divella e acelasi care se importa si in Romania (“ingrediente: rosii, sare” …). Am luat vinete (sunt unele mici, firave) si rosii, paste iraniene, lapte kampalez… Seara am gatit paste cu sos si toast cu salata de vinete. Un Pinot Noir a desavarsit (?!) eforturile mele culinare.

Ultima zi de Zanzibar

2010-07-27T16:10:00.001+03:00

Pe la 1, plecam spre aeroport. Lasam Mnarani sa lumineze la propriu si la figurat alti vizitatori. Sa pleci din paradis e greu, dar spre deosebire de Adam si Eva, speram sa ne intoarcem in el inainte de viata de apoi.

Drumul de intoarcere pare mai putin inspaimantator (ce inseamna puterea obisnuintei!) dar la fel de bogat in imagini graitoare. Ici colo, printre baracile localnicilor, apare tzantzosa cate o reclama la Coca-Cola. Uite ce inseamna globalizarea… Ca sa nu mai zic de cocioaba cu parabolica: mi-a amintit de Ferentari…

(outdoorsurile propriu-zise pe care le-am intalnit in mijlocul cocotierilor nu le-am pozat, ca nu ma asteptam sa le vad acolo si nu aveam aparatul foto pornit...)

In fine, ajungem la aeroportul international Zanzibar. E un fel de autogara de provincie. Check in se face la cate o taraba dotata cu cantare din acelea pe care le vedeam in pietele de cartofi (cu cadran mare, rotund). Evident, nu e nimic computerizat. Check in, apoi control bagaje. Sticlele cu apa (de 2 l) nu pun probleme.Hakuna matata! Mergem la gate-ul nostru. Imbulzeala mare, zborurile se striga pur si simplu, pasagerii se imbarca per pedes. Urcam in avion, aflam ca nu e zbor direct spre Nairobi ci are escala in Mombasa. (...)

Back to our plane. Zboara, cam tremurat, dar ajungem in Nairobi. Aici, cineva de la compania cu care am calatorit ne conduce la zona de tranzit (ne scoate pe la Arrivals, ne traverseaza aeroportul, etc). Ne aciuam la poarta de imbarcare. Desigur, bagajul nostru o fi sau nu in avion. Plecam, cineva ne intreaba daca dorim sa verificam ca ni s-a preluat bagajul. Desigur! Ne ducem la cala, noroc ca il zarim la margine. Checked!
Zburam, dar nu direct spre Entebbe, cum era vorba, ci prin Burundi. WTF? Aterizam in Bujumbura, halta doar, nu trebuie sa coboram, se urca insa niste pasageri. Ma intreb daca exista curent electric in Burundi, ca, exceptand pista luminata cu becuri de veioza, nu am zarit decat vreo 2-3 lumini in jurul aeroportului. Plecam spre Entebbe, ne gasim si bagajul (spre deosebire de niste asiatici mai putin norocosi care si-l pierdusera inca din Zanzibar).
Pe drum insa zarim Kilimanjaro. E, hai ca merita. A, si cand am plecat din Nairobi, cu cine am dat nas in nas? Cu Don Johnson! Arata la fel de bine ca acum 20 de ani, in Miami Vice :-) (how superficial can i be?!)

just rest!

2010-07-27T15:58:00.008+03:00

and enjoy... this was good time.

Sunset

2010-07-27T15:23:00.006+03:00

Nungwi este singurul loc de pe insula, in care poti vedea atat apusul cat si rasaritul soarelui. Asa se zice.

Oceanul Indian. 20% din apa de pe Terra.

2010-07-27T13:17:00.003+03:00

Oceanul respira. Plamanul lui urias umfla apele si apoi le retrage spre sine. Schimba de mii de ori pe zi nuanta vesmintelor sale. E cand scanteietor, cand smarald topit, cand albastru, cand gri. Se inalta in valuri mari, spumoase si necrutatoare cu stancile de pe tarm. Apoi se linisteste si lasa in urma ochiuri de apa, tufe de alge si vietuitoare mici. Cerul cu norii si apa cu valurile pot fi cadrul in care sa traiesti o viata si tot sa nu te plictisesti. Si daca vei cauta un sens, il vei gasi pentru orice loaza, in miscarea ondulatorie a apei, in furia sau in blandetea ei. Imi place marea. Imi da un sens pana si mie.
Din 1960 se tot fac masuratori ale apelor din Oceanul Indian. De curand s-au publicat rezultatele studiilor si se pare ca din cauza efectului de sera si a altor narozii omenesti, nivelul apelor a crescut in anumite zone si a scazut in altele (printre care si Zanzibar).

Dincolo de bariera de corali (ceea ce in poze se vede ca o parte intunecata, inspre orizont), nivelul marii scade brusc. Acolo sunt rechinii si balenele. Sunt fiinte mari si cu vechime pe Terra. Omul se urca in barcute sau portavioane si se incumeta sa infrunte marea. Uneori o stapaneste, alteori e stapanit de ea si sfasiat de pesti (unii chiar mici).

Sea levels rising in parts of Indian Ocean; Greenhouse gases play role, study finds

ScienceDaily (2010-07-13) -- Newly detected rising sea levels in parts of the Indian Ocean, including the coastlines of the Bay of Bengal, the Arabian Sea, Sri Lanka, Sumatra and Java, appear to be at least partly a result of human-induced increases of atmospheric greenhouse gases, according to a new study. ... > read full article

zanzibar people

2010-07-26T15:07:00.014+03:00

Hotelul este situat in satul Nungwi, cel mai nordic punct al insulei. Satenii se ocupa cu pescuitul, mai vezi vreo 2 tonete de suveniruri, mai cresc o capra, o gaina... Dupa retragerea apelor, ies sa culeaga ce a mai ramas din gratia oceanului.

Sa te cateri pe un cocotier atat de inalt ar putea parea, daca nu imposibil, tare dificil. Pentru oamenii locului, e doar cat un drum pana la non-stop.

exotic life

2010-07-26T13:47:00.013+03:00

Noaptea aduce oaspeti nepoftiti (probabil un soricel sau o soparla ratacind printre rosturile cladirii). Ramanem treji toata noaptea, sau aproape. Spre dimineata ajungem sa intelegem ca exotic inseamna si natura necontrafacuta…

La venire, fiind cazati in honey moon suite, ni s-a urat “deep love”. Personalul hotelului este foarte atent cu oaspetii, astazi ne-au decorat patul cu o inima, 2 ratuste si un cos cu flori . Unul din angajatii hotelului imi explica mai tarziu ca e foarte usor sa faci copii aici pentru ca Zanzibar is love. In fond, daca te cazezi in Mahaba, arati ca esti dispus sa faci totul in aer liber. That ‘s the fun of it. In biblioteca mica din cottage gasim Cold Mountain, ceva carti in franceza, germana, un album despre Zanzibar treasure, altul despre Kilimangiaro dar si “How to behave in bed” . Just in case.
Muzica de la bar, seara, este desavarsita. Merge perfect cu un martini. This is a bliss.
Sa nu cadem totusi in ridicol, sa mentionam si ca exoticul vine si cu amenintari si riscuri: tantari multi, arici de mare si miriapozi care se strecoara oriunde (I mean oriunde). Si tot felul de alte vietuitoare care musca, pisca, inteapa, etc.

mneba

2010-07-26T13:25:00.010+03:00

Zi de plimbare. Am luat un dwoug si am plecat spre insula Mneba, pentru snorkeling si un fresh fish barbecue. Mneba este o insula privata detinuta de o companie sud-africana si destinatia preferata de VIPs, intrucat ofera intimidate deplina (se poate inchiria in totalitate pentru un singur oaspete, la pretul potrivit). Pe plaja, se pot observa din loc in loc chaisselong-uri, inconjurate de tufisuri dese, impenetrabile chiar si obiectivelor de paparazzi. Din strategia de marketing face parte endorsementul din partea lui Naomi Campbell, cica, mare fan al insulei.
Apa este agitata si in apropiere de Mneba se aduna cativa nori care imprastie stropi rasleti. Ne oprim pentru snorkeling langa reciful de corali si savuram abundenta de culori si bogatia faunei. Zaresc pesti papagal si o multime de alti pestisori care mai de care mai colorati.

dwougs - barci specifice locului Mneva island

private places for rich people

Dupa aceasta oprire, luam marea in piept si ajungem dupa mult tangaj la tarm, pentru fresh fish barbecue. Evident, eu nu mananc nimic, dupa ce vad ca vesela se spala in mare si, ma rog, dupa alte lucruri vazute pe aici privind igiena. Dar ceilalti pasageri se infrupta din pranzul frumos mirositor, de altfel.

Plecam pe mare, numai ca marea a devenit si mai mare intre timp si valurile ne dantuie intr-un ritm nebun. Blestem in gand ideea calatoriei si ii fac zile amare iubitului meu, ca deh, trebuie sa fie cineva vinovat daca eu cad peste bord.

Ajungem fara incidente la mal (e un fel de a spune, pentru ca malul era departe, a trebuit sa innotam putin pana la el, din cauza mareei).

Seara aduce retragerea apelor. Turistii se aventureaza in larg, pentru a vedea ce au lasat apele. Gasesti scoici, crustacee diverse, stele si arici de mare. Picioarele se afunda in nisipul de consistenta si aspectul grisului. Soarele poleieste tot in aur topit. Este frumos.
Localnicele ies la cules alge. Poarta vesmant traditional, khanga, o bucata de bumbac de 1,15 pe 1,7 m, foarte colorata.

mahaba cottage - "deep love"

2010-07-26T10:33:00.008+03:00

In swahili, mahaba inseamna dragoste. De aceea, mahaba cottage este ultima in randul de cottages, mai ferita de ochii vecinilor. Urarea insotitoare a cheii de la casa este "deep love".

Are toate facilitatile, desi e din stuf si lemn si uneori poti vedea de afara prin rosturile constructiei. But, again, ce poate fi mai frumos decat sa simti briza si sa auzi valurile in fiecare noapte?

Soarele patrunde convingator prin "fereastra". Fericita ca am supravietuit primei nopti in pustietate ma duc sa spun Jambo oceanului. Tonuri de smarald si albastru ma imbie sa innot. Apa e la reflux, asa ca prind curaj. Gasesc crabi si scoici. Aricii de mare pun probleme chiar si papucilor.

Dimineata a trecut sub mangaierea soarelui (Zanzibar e la 5 grade sub Ecuator, deci soarele mangaie dur). Apoi a venit mareea si valuri spumoase s-au spart de tarm si de noi. It is beautiful. Acum e 4 pm si oceanul e scanteietor ca argintul lichid.
(...)
Ne plimbam putin spre sat. Localnicii fac o multime de jumbulusuri, nu inteleg de ce, poate in ideea unui bacsis de la vizitatorii mai slabi de inger sau in speranta ca un scouter va trece pe aici si ii va distribui in vreun remake dupa Rocky partea a 7-a sau Van Damme in mizerie. Cine stie??
Altfel, populatia locului traieste in deplin acord cu natura, de exemplu marea este o toaleta care trage singura apa dupa ce faci kk. Am vazut cu ochii mei.
Nu e indicat sa faci poze localnicilor fara sa ii intrebi (daca vad aparatul indreptat spre ei, chiar tipa), dar daca le ceri voie si le oferi bani, accepta. Interesant este ca aici conservarea naturii are radacini adanci, de pe vremea in care satele faceau intelegeri intre ele ca sa opreasca pescuitul pe anumite perioade pentru a permite regenerarea faunei. Acum, in pofida peisajelor superbe care ar atrage multe lanturi hoteliere, se pare ca nu se permite exploatarea “salbatica” a locului, plajele sunt concesionate pe 99 ani, nu sunt date in proprietate si multe locuri sunt inca neatinse. Minunat!

zanzibar photos

2010-07-22T19:48:00.003+03:00

revin cu mai multe.

Ziua a 9-a. Zanzibar ziua intai

2010-07-22T19:35:00.002+03:00

La ora 4 ne trezim pentru ca la 8 avem avion spre Nairobi si de acolo spre Zanzibar. Ajungem la aeroport pe la 6 si ceva, e aproape pustiu. Operatorul de la fly540.com ne da vestea ca el nu are cum sa trimita bagajul de cala direct in Zanzibar. Trebuie sa il luam noi din Nairobi and chech in again!! Plecam cu inima indoita. Dincolo de check-in nu e niciun ecran pe care sa vezi zborurile si nici pe boarding pass nu scrie nicio poarta. Aflam ca e la poarta 1 si ca ne vor chema ei. Intrebam de 100 de ori, pentru ca ora de imbarcare trecuse. Cu 10 minute inainte de decolare suntem rugati sa ne prezentam. O luam la goana (literalmente) spre avion, pentru ca nu e nicio masina care sa ne duca intr-acolo. Zburam spre Nairobi vreo ora si jumatate. La aterizare, spunem ca avem drum spre Zanzibar, ce facem cu bagajul? Un angajat al companiei ne cere tichetul de bagaje si ne zice sa fim linistiti ca se ocupa el. Ne duce la poarta de imbarcare unde in 3 ore urma sa fim imbarcati. Trec aproape toate cele 3 ore si nu avem nici boarding passes pentru Zanzibar si nici bagaj. Ii stresez pe angajatii companiei si dupa multe-multe griji suntem invitati sa ne imbarcam (fara boarding pass si fara tichet de bagaj), pentru ca ni le va aduce S. de la compania aeriana. S-a tinut de cuvant si cu 2 minute inainte de a pasi din nou pe pista, ni le-a adus. Atunci am avut si ocazia sa zaresc drezina zburatoare cu care aveam sa mergem spre Mombasa (da, avea oprire) si apoi spre Zanzibar. Un avion de 32 de locuri, cu elice. Mi-am blestemat zilele si mi-am promis sa nu mai fac “ever” alegeri exotice. Un alt tip de la fly540 ne-a invitat sa vedem bagajul, sa-l recunoastem (trebuie spus ca S. de mai devreme isi notase numarul tichetului nostru pe mana…). Era al nostru, ne-am urcat, am “shared the sky” cu ei si a fost ok (formula ii apartine lui Ben, insotitorul de zbor care avea o frazare si un discurs demne de un mare orator sau cel putin de un PR specialist). Am ajuns in Zanzibar. Aeroportul e ca o hala in care bagajele sunt desertate in spatele unei tejghele mari. Intai ni se cere sa ne inscriem pe o foaie intrarea in tara. Apoi ni se solicita 50 usd pe vize, desi, Ro are un accord din 78 parca cu Tanzania, in baza caruia nu aveam nevoie de asa ceva. Oamenii isi amintesc si ne dau o parafa, fara plata. Dincolo de hambar, ne asteapta soferul de la hotel. Ne urcam intr-un van si pornim. Haribu, Zanzibar.
Drumul de la aeroport la hotel, prêt de vreo ora si jumatate, a fost cel mai infricosator lucru care mi s-a intamplat pana la momentul redactarii acestor randuri. Am pornit prin cea mai saracacioasa mahala, printre dughene insalubre, tonete mizerabile si maldare de gunoi din care se hraneau capre si gaini. Apoi printre campuri pline de balarii, intrerupte ici colo de asezari umane (oameni mai mult sau mai putin imbracati, cu cate o rogojina pe post de camin), ceva scoli (chiar o universitate) si multe echipaje ale administratiei care opreau masinile.
Ma si vedem exilata in mijlocul pustietatii asteia, la 5000 km de casa, printre cocotieri si bananieri, vaci cu cocoasa si marabu, ca sa nu mai vorbesc de insecte si alte neplaceri.
Mergeam deja de o ora si ceva (ni se spusese ca facem o ora pana la destinatie) si treceam de sate aflate la limita imaginarului ca saracie si mizerie. La fiecare incetinire a masinii ma temeam ca acolo este “hotelul”. Ba chiar cand am ajuns foarte aproape, am trecut prin niste locuri mirosind a mortaciune, pline de capre costelive. Infiorator. Informatiile prinvind turismul pe insula nu ocolesc subiectul criminalitatii ridicate. Sau a furturilor frecvente. Orice turist este tinta. Pe plaje este periculos sa te plimbi dimineata foarte devreme sau seara dupa apusul soarelui. Hainele purtate trebuie sa fie cat mai modeste si sa acopere cat mai mult din piele (in interiorul resorturilor e ok costumul de baie dar nu si daca se apropie localnicii de plaja…). Turismul este relativ recent in insula, in ciuda dezvoltarii sale precoce (cica ar fi fost prima zona electrificata din Africa, etc).

La capatul stradutei (ulitei) cu capre costelive se afla insa resortul, denumit dupa farul care il marcheaza (Mnarani = far). Resortul, construit in 96, e compus din mai multe casute, din care una in stil traditional. Evident, alegerile indraznete nu se puteau orpi la loc ci chiar si cazarea trebuia sa fie deosebita, Mahaba cottage este casuta de lemn si rafie, pe care o iau de obicei honeymooners…
Tot ansamblul este in contrast extreme cu ce am vazut pana am ajuns aici. Dincolo de hotel, oceanul cu plaja cu nisip alb, apa turcoaz, paradis. Incep sa uit prin ce am trecut ca sa ajung aici.

In fata casutei, un pat cu acoperis de stuf, rezervat pentru noi. Foarte frumos. In interiorul cottage-ului, décor arab, cu perne pe jos, un hamac, iar la etaj pat cu plasa de tantari. Dar sus, nu sunt ferestre cu geam… Briza intra prin 3 locuri, din care doar 2 au plasa pentru pasari (sunt foarte multi corbi). Noaptea a fost o provocare. Oceanul s-a inaltat in fluxul de la miezul noptii si valurile se spargeau puternic de tarm. Desi locurile astea sunt foarte bine pazite, temerile nu mi-au dat pace pana inspre 4 dimineata. Am dormit bine pana la urma, dupa ce am derulat mental toate filmele de groaza vazute (si nevazute) pana atunci.

revin cu poze.

Ziua 6. Si bref, 7 si 8

2010-07-22T19:31:00.002+03:00

Ziua a sasea

Plecam cu noaptea in cap la Munyonyo, exact complexul la care urmeaza sa se tina a doua zi summitul African. E o gradina superba, pe malul lacului Victoria. Flori mari, carnoase, de la alb la roz si rosu puternic. Mancam o tilapia (peste din lacul numit) si ploua. Asteptam putin, prêt de o cafea si o tigara printre cateva reprosuri (sa simtim mai bine relatia) si iese soarele,. Din toate punctele de vedere. Piscina (foarte mare) nu e prea populata. Are chiar si un bar inauntru. Minunat. Seara o vizita, ceva conversatie, desigur trilingva. (...) Overview of Kampala de la fereastra unui apartament ce da spre toata panorama capitalei, cu discrepantele ei si lacul Victoria la orizont. (...)

Ziua a opta (marti), 20 iulie
Hotarat lucru, nu mai pot sa scriu. Nu ca nu as avea despre ce, insa ma cenzurez. Este enervant, pentru ca nu imi mai ramane nimic altceva de facut. Descopar insa articole interesante in Daily Monitor de Uganda, poate pentru ca aici oamenii nu se cred inca atotstiutori incat sa plaseze in ziare doar poze de femei goale si crime atroce. Astazi dau peste un articol al lui Richard Branson depre adevaratul customer care si apreciez stilul (incepe prin a lauda o companie competitoare-wow!).
Iubitul meu se imbolnaveste si simptomele (unei amigdalite clasice) ma duc cu gandul la malarie. (...)

Adulter

2010-07-20T18:17:00.004+03:00

Eram 4 la masa, la un restaurant in Domenii. Golden blitz parca. Decoruri de lemn, chelneri agitati, obisnuiti cu vizite 'importante".
Conversam despre examene, etc. Trei generatii, eu batand inspre 30, 2 pe la 40 si inca o doamna de vreo 50 de ani. Vorbim ca fetele, depre flori, filme si baieti. Da, la orice varsta se poate vorbi despre baieti.

Nu stiu cum se face ca amintim de "Pacientul englez" si de aici facem tabere: pro si contra adulter. Mie mi-a placut filmul, mi-a placut muzica, chiar si actorul principal (sau mai ales), mi-a placut pasiunea dintre ei dar, la varsta aceea nu acceptam ideea de relatie extra conjugala. Nu o imbratisez nici acum, dar atunci aveam o repulsie viscerala fata de asemenea "apucaturi". De ce sa inseli? Chiar, de ce? Din o mie de motive. Mai putin unul, rar si cam vetust, onoarea. Adica, e dreptul tau sa iti cauti fericirea, dar in mod cinstit, fara minciuni si fara duplicitate. Chestie de economie insa, maximizarea efectelor alegerii se face cu pastrarea tuturor optiunilor...

Doamna de 50 se declara pro adulter, desi nu a inselat. Regreta insa ca nu a facut-o. O alta apara personajele principale din film in virtutea iubirii. Ma gandesc la "Legaturi periculoase" (nu, nu cele romanesti) si la magnificul "It's beyond my control". Raman la parerea mea, adulterul nu este onorabil, dar sa nu dam cu piatra pana nu se termina piesa. It could be beyond our control...

De ce sa-mi aduc aminte de golden blitz tocmai acum? Pentru ca "Pacientul Englez" a fost drama a 4 personaje (si poate mai multe) dincolo de pelicula. Ca, in plan personal, a insemnat ore in sir de plansete pe doina ungureasca de pe coloana sonora, din dragoste, fara adulter, si cu promisiunea unei vesnice iubiri. Noroc ca, desi nestirbita in absurdul ei, iubirea aceea s-a lasat "tradata" de o dragoste mundana.

English Patient s-a filmat (cel putin scena grotei) in Tunisia, intr-un peisaj lunar (am fost pe acolo). Dar aici, in inima Africii, imi amintesc de replica " I once traveled with a guide who was taking me to Faya. He didn't speak for nine hours. At the end of it he pointed at the horizon and said, "Faya!" That was a good day."

ziua 3 si 4 si 5

2010-07-20T18:08:00.004+03:00

(...) Magazinul (Payless) este cat un angst de cartier, cu o varietate redusa de produse. Cumparam un ananas si mere. Un castravete la folie ar fi cam 9 ron. Au insa niste tuberoze superbe.

Same old same old. Invat sa fac ciabatti, un fel de lipie . Se numeste naan si poate fi cu unt, branza, usturoi, etc. Restaurantul hotelului este mai mult pakistanez, astfel ca seful de sala ne explica secretele bucatariei indiene. Not healthy but being spicy it keeps your vitality. Tawa chicken e foarte buna. La fel si chicken patyalya. (...)

Indienii sunt printre cei mai importanti investitori aici. Chinezii sunt si ei pe primele locuri (dupa valoarea investiilor).

ziua a II-a

2010-07-19T14:25:00.002+03:00

Primele balaceli in piscina, obloane trase, pasari ciudate cu triluri pe masura (marabu stork).

Semn de trezire. Micul dejun “continental” ma lasa rece. Aleg suc de ananas si oua fierte, cafea cu lapte. Ca vaccinuri, e obligatoriu cel de febra galbena, cel de febra tifoida e optional. Costa cate 200 ron fiecare si se pare ca oricum poti face boli mai grave, chiar daca il faci si pe ultimul (...) Palmierii unduie frunze lungi, aerul e umed si cerul pastos.

ziua 1

2010-07-19T14:19:00.002+03:00

Calatoria incepe in aeroport, cu 2 ore regulamentare de asteptare a decolarii. Bagajele pentru zborurile long hault au regim special (2 bucati a cate 23 kg). Zbor Bucuresti-Brussels, de aici in Entebbe via Kigali (Rwanda). Toata tarasenia dureaza de la ora 5 am la 10.10 pm, cand se ajunge in Entebbe. Amuzant este ca dupa Kigali se sprayaza cabina, for safety reasons. Aeroportul din Entebbe e mic, gazduieste zboruri putine. Dupa o calatorie pe stanga (regim rutier britanic), ajungem in Kampala. Pietonii trec prin locuri nemarcate, la intamplare.(...) Iluminatul stradal este slab reprezentat.

Gone wild

2010-07-19T13:50:00.002+03:00

smart urban gone wild. now we are smart but definitely not urban in africa. uganda, the pearl of africa (how is said).

iata cateva file de jurnal

Sad urban thinking. Happy urban feeling

2010-06-26T10:13:00.006+03:00

Silence. No need to cry, no hope to follow, and empty room, an empty soul.

There is nothing to say. Souls never heal, they dissapear.

Words are broken, like withered leaves have fallen and now an empty shadow of myself keeps wandering. I search no more. And I stopped dreaming.

Am observat ca nici eu nu mai am nimic de spus. Nimanui. Intr-o conversatie obisnuita sau chiar cu persoanele mai apropiate. Pur si simplu, gandurile nu par sa merite rostirea. Ma intreb daca este consecinta atrofierii mentale (lucru obisnuit pentru emploiatul din multinationale) sau a varstei. Sau a intelepciunii care spune sa conservi resursele, cat le ai. Who knows?

Revenim in curand cu Pascal Bruckner, La misere de la prosperite si niste alte chestii care ne-au ocupat mintea.

Pana atunci insa, look at this Keane video. They speak my heart. Lyrics below.

http://www.azlyrics.com/lyrics/keane/yourlove.html

Hello, June!

2010-06-12T08:20:00.002+03:00

Weekend de vara, canicular. Am deschis televizorul (se pare ca trebuie sa-l mai pornesti din cand in cand, sa nu se strice circuitele). Am tot cautat si m-am oprit la un clasic (Tom si Gerry). Am ascultat Vangelis (tema din Bitter Moon). M-am gandit ca daca vulcanul nu fumega nu inseamna ca nu clocoteste in sinea lui. Inteleapta vorba.

Today is a day. Life is more than a dime and less than a smile. Love is the only meaning. I still believe in love. Ce surpriza...

Altfel, cred ca si din ratare poti extrage o doza de satisfactie, atunci cand esti ranit, corpul secreta endorfine pentru a atenua durerea. Death is a bliss...

Mi-e dor de mare, de apa, de paradis. (asculta si Cinema Paradiso love theme).

A, bytheway, e targul de carte la Romexpo.

Iluminated mind

2010-05-30T22:54:00.002+03:00

Cateva luni de tacere (si putina improvizatie), de ascultat necritic oameni diversi, necunoscuti. Realitate livrata brut, fara chenar. Fara poceli, fara inflorituri. Oameni.

Au fost cateva furtuni, cateva zile toride. Ciresele s-au copt fara preaviz, intr-o noapte s-au trezit rumene, bujorii s-au scuturat vesteji ca niste fete nedansate la bal...

Vorbe, frunze, gesturi, flori, furtuni, crize, declaratii, tunete...

Oras colorat, oras gri.

Fire, destine. Drame de oameni. Carti.

I'm sorry, but I have to ask : where is the end?

Stire vesela

2010-04-25T10:41:00.004+03:00

Nu stiu daca pana la urma s-a aplicat in media regula aceea cu ”50-50 stiri bune-stiri rele”, ca nu ma uit la ”Stiri”. Uneori, ca sa intelegi mai bine lucrurile trebuie sa urmaresti spatiile dintre stiri. Dar, mi-am propus ca macar in ceea ce postez eu sa o respect, asadar, sa mai si laud din cand in cand ceva. Nu am gasit, ba mai mult, cam tot ce am produs weekendul asta a generat proteste: ”cata tristete”. ”Oamenii... e prosti, domne!” mi-am zis in sinea mea si am mazgalit mai departe. Acum insa, neavand ce scrie (dupa cum se vede, bat campii), as fi vrut sa dau o stire vesela. Dar nimic nu ma ajuta: vremea e in continuare ”inchisa”, vulcanul tot fumega si scuipa lava, economia e tot cum o stim. Chiar n-am ce sa gasesc pozitiv. Si totusi, ma bucur ca un amic de-al meu si-a gasit pereche. Vremea ramane inchisa, vulcanul fumega si scuipa, dar amicul T e fericit.
Sana ta te!

Amaraciunea lui Houellebecq (”Extinderea domeniului luptei”)

2010-04-17T11:21:00.007+03:00

...”cum sa mai narezi iubiri pasionale ce se intind pe durata mai multor ani?... Suntem departe de La rascruce de vanturi, foarte departe. Forta romanului nu e facuta sa descrie indiferenta sau neantul, ar trebui sa inventam o rostire mai plata, mai concisa si mai terna.” Iata motto-ul sub care voi scrie (if ever). Este din ”Extinderea domeniului luptei” de M. Houellebecq. Am citit intai Particule elementare apoi Platforma si Posibilitatea unei insule. De fapt, ”Extinderea...” le precede editorial.
E singurul scriitor pe care il citesc dintr-o suflare. Ironia sortii face ca in timp ce citeam romanul, cineva sa insiste sa parcurg un volum chich lit, ”E cineva acolo?” sau cam asa ceva. Am facut eforturi mari sa urmaresc paginile pline de detalii inutile, descrierile amanuntite de pantofi, outfituri si senzatii pseudo-naturaliste. Nu am avut rabdare. No offense pentru publicul tinta.

”Nu-mi place lumea asta. Hotarat lucru, nu-mi place. Societatea in care traiesc ma dezgusta; publicitatea imi face greata; informatica ma face sa borasc.... o munca fara niciun sens.” (Personajul narator e informatician.)

”Sexualitatea este un sistem de ierarhizare sociala” - de aici comparatia cu ideologia: ”Intr-un sistem suta la suta liberal, unii aduna averi uriase; altii lancezesc in somaj si mizerie. Intr-un sistem sexual suta la suta liberal, unii au o viata erotica variata si pasionala; altii sunt condamnati la masturbare si singuratate.” Intre noi fie vorba, in natura, lupul ucide caprioara. Asta e modul natural de a fi. Viata presupune inegalitati, iar a trata lupul si caprioara cu aceeasi gamela de iarba inseamna tot exploatare. Sorry, Marx & Co. Plus, ca daca te muti putin mai spre centrul ecologist si consideri ca si iarba are suflet, atunci si caprioara e o nenorocita de exploatatoare. So, this is a never ending story...

Mai departe, filosofia (care precede politica, sau nu?):
”Problema e ca nu inteleg, concret, cum pot oamenii sa traiasca. Am impresia ca toata lumea ar trebui sa fie nefericita; va dati seama,traim intr-o lume atat de simpla. Exista un sistem bazat pe dominatie, pe bani si pe teama.” sau ” Nicio civilizatie, nicio epoca de pana acum nu le-a putut provoca atata amaraciune celor care autrait in ele.” Acesta este un scriitor lucid...

Fara a cadea in capcana ideologiilor, gasesc ca Houellebecq este un om destept, care ”vede”. Ca la asta o fi contribuit seria depresiilor sale personale nu stirbeste cu nimic din performanta de a reda amaraciunea autentica. Au contraire...

Literatura de raspandit!

Keane

2010-04-07T21:15:00.005+03:00

Ultimul album de la Keane nu este ... ce a fost Keane. Mie tot imi plac, dar duc dorul primului album.

I like ”You don t see me” pentru linia melodica, pentru timbrul lui Tom, pentru mesaj. I feel ”british” (as I could ever feel like that... - overstatment). Merge si ”You haven told me anything”.

Anyway, ”Love is the end”:
Now is the time of our comfort and plenty / These are the days we've been working for / Nothing can touch us and nothing can harm us/No, nothing goes wrong anymore / Singing a song with your feet on the dashboard /A cigarette streaming into the night /These are the things that I want to remember /I want to remember you by

They won't come again, because love is the end /Oh no my friend, love is the end

sau ”Pretend you are alone”:
We are just the monkeys who fell out of the trees / We are blisters on the earth
And we are not the flowers, we're the strangling weeds in the meadow/And love is just our way of looking out for ourselves/When we don't want to live alone/So step into the vacuum, tear off your clothes and be born again

Pretend that you're alone now and everything's gone/Just animal reflexes no one looking on/Forget about fashion, forget about the law/Pretend that you're alone now

Black burning heart e very Keane, dar desi versurile sunt deep, muzica pare reluata...
”Leave this life/ Its unrelenting appetite/For feeding off the weak/Who never had their turn to speak/ The sky will be my shroud /A monument of cloud”

Dar, sa revenim

freedom. to work and die

2010-04-07T21:11:00.001+03:00

De cativa ani imi administrez zilnic o otrava cu actiune lenta. Am ales sa particip la acest "experiment" de teama ca nu cumva sa mor de foame, o moarte de asemenea lenta, in rare cazuri doar, violenta. DAR, desigur, dezonoranta. A muri de foame este de neacceptat printre semenii mei. Unii au ales si ei sa participe la acelasi experiment. Nimeni nu recunoaste. Le vezi insa ochii tristi, lipsiti de stralucire. Cu luciditatea pe care am dobandit-o in ultimii ani (unicul castig de altfel al "experientei"), pot sa spun k in final voi muri. Doar ca voi muri satul. Poate va pare absurd, dar nu are de ce. Vreau din tot sufletul sa mor. Atat.

Sub metafora de mai sus, un om isi ascundea siesi ca de fapt uraste sa sada in birou atunci cand nu este nevoie. Cu mintea in cuiul ideii de eliberare, a plecat intr-o frumoasa zi de martie pe drumul de la birou spre lacul de acumulare. Intrucat acesta nu era suficient de poetic ci strajuit de betoane, a luat trenul spre mare. In miezul noptzii, pe o vreme rece, s-a aruncat de pe dig in valuri. A murit inainte de a atinge apa, ne-apreciind bine distanta (doar era noapte), s-a lovit de pietrele digului si atat. Mult visata eliberare s-a limitat la o pata de petrol, incidental scursa de la o barja care nu avea ce cauta acolo. Contributia la asigurarile sociale a fost mai saraca cu ... foarte putin. Din inmormantare au castigat preotul, un restaurant mic si niste magazine de haine negre. Si o dugheana care fotocopia acte. Sinuciderea a eliberat insa un post pe care s-au batut la interviu cateva zeci de candidati, toti aflati in sevraj dupa otrava cu actiune lenta.

Azi e o zi frumoasa de primavara. I hate my life when I don't like it.

”Eu cand vreau sa fluier, fluier ”

2010-04-01T23:17:00.005+03:00

Am vazut filmul. L-as descrie cu verdele ce se vede pe fereastra, intr-una din scenele de final ale filmului. Un verde ca de primavara, usor si transparent. Filmul are ca ”samanta” piesa de teatru omonima, inspirata de o experienta reala (http://editura.liternet.ro/carte/264/Andreea-Valean/Eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier.html). Realismul face din film o performantza, atat prin captura cadrelor cat si prin distributie (actorii neprofesionisti), limbaj si atentie... tema. E o drama individuala simbol pentru o drama sociala dovedita cu cifre in anchetele sociologice din ultimii ani (copiii parasiti de parintii plecati la munca in strainatate). Filmul are si momente tragi-comice si uneori nu rasplateste suficient asteptarile (eu m-as fi asteptat la ceva... mai multa drama). Dar asa pare mai realist.
Ca la final ramai (si) cu cele 6 cuvinte cu ”f” plus lozinca ”f...-o, ma!” tine tot de realism. Ca hahaiala e romaneasca si dincolo si dincoace de ecran.
Transpare insa din toate filmele romanesti (cel putin din cele pe care le-am vazut eu) acelasi sentiment al imposibilitatii, al ratarii. Personajele nu ”rezista”, nu ”inving”, nu ”pot”. Nu sunt eroi sau cel mult sunt eroi tragici. Ceea ce e bine, ca altfel am vedea filme americane.
Observatia de mai sus tine si de fatalismul romanesc, ca oaia, de ii e sa moara, moare. Si daca nu ai nicio sansa in fatza destinului, din cauza pozitiei geo-strategice, asta e, nu ai nicio sansa.
Din punctul asta de vedere, mai remarc un plus al filmului, capacitatea de a crea tensiune fara a da impresia asta. Desi personajul dovedeste stapanire de sine, motivat de telul eliberarii, anumite ”resorturi” il zdruncina si il imping sa se rateze. Ratarea e o tema centrala in istoria noastra, de la ”trecutul falnic” ce ne prevedea ”mare viitor”, conditiile/circumstantele/vantul de la miazazi sau miazanoapte/etc ne-au tot impiedicat sa reusim. Dar, cum ”happy-endul” e specific superficialitatii, sa ne bucuram de ratare. Ca asa avem substantza, tot romanul e poet si, citez, ”in viatza este ca in piatza”. Nimic mai adevarat.
Filmul mi s-a parut bun.

Felicitari de Paste. Mesaje la ..."fix"

2010-03-31T19:20:00.001+03:00

Vine Pastele (Sarbatoare religioasa din traditzia crestina). Stiu de pe acum ca nu voi trimite felicitari, nici macar mesaje. Mi se pare... desuet. S-a "de-modat" felicitarea de hartie. Aceasta a avut o viatza si o evoluzie interesanta in ultimii ani (de la "cat mai lucioasa" la expandabila, la simpla, apoi la cea eco, din carton brut, cat mai nefinisata, etc, etc). Oricum nu mai trimite nimeni felicitari "fizice". Se mai trimit felicitari virtuale, impersonale, cu viatza scurta, cu text "pre-stabilit" de cele mai multe ori. Altele canta si iti ocupa ecranul, timpul si iti fac nervi. Deci, fara felicitari.
Apoi, mesajele. Primesti o droaie, nu mai surprinzi pe nimeni cu un mesaj de sarbatori. S-au epuizat si resursele artistice: "fie ca lumina", "mielushei si floricele"... Nu e nimic nou.
In sfortzarile generale de a trimite ceva "nou", uitam de fapt ca traditziile sunt prin natura lor "vechi". Ca ritualul e repetitie. Ca nu trebuie sa trimitem mesaje ci trebuie sa "uram". De la suflet la suflet. Din nou, accesoriu vetust, demodat. Discutzie la supermarket "Avetzi ...suflet? - Nu mai tzinem."
Ma rog, melodrama.
Nu trimit mesaje de sarbatori. Nu ca n-as ura celor dragi ca... Lumina sa-i gaseasca bine merci pe la casele lor. Dar stiu ca n-au nevoie. Nici eu nu am nevoie. Imi cumpar.
De fapt, am incetat sa mai respect traditzia cand aceasta a devenit afis de magazin. Pastele promotzional nu-mi spune nimic.
Nu am nicio urma de regret, nu-mi lipseste cadentza din calendarul religios, nu am nevoie de pilde. Constat doar. Dar, cand se fac cozile alea mari pe langa "asezamintele religioase" ar fi bine ca oamenii care le formeaza sa stie ca inauntru nu e iepurasul la pretz redus.
Powered by Bunul Dumnezeu. Stau si cuget.

Kinky cocktails, sexy names

2010-03-31T18:52:00.000+03:00

N-am inteles niciodata de ce cocktailurile din cluburi, baruri si alte locuri de pierzanie poarta nume obscene. De ce e interesant sa comanzi un "sex on the beach pentru domnisoara si un horny monkey pentru mine"... De ce sa-i ceri chelnerului un "blow job" de 5 lei?! (Pret de oferta, gasit azi pe www.metropotam.ro, vezi banner)
Sa fie prilej de ocheade cu intzelesuri un "safe sex" sau un "screaming orgasm"? Sa te ajute sa "agatzi", sa "pari cool"? Posibil...
Daca va intrebati de unde totusi ideea acestui post tocmai pe Smart Urban, va raspund. Dar nu gratis :-)

De dragoste si de dor de duca

2010-03-30T08:50:00.000+03:00

O fi primavara de vina, dar eu cand ascult "Cu tine" de la Vama (Veche?) simt ca imi cresc aripi ce nu mai incap sub sacou si se zbat pana la epuizare... Mie imi place Vama. "Vara asta o sa ma indragostesc" am cantat-o in fiecare zi si asa a fost... Si "Bed for love" si "la radio" si "calul" si "omul plajei" si toate celelalte...
Vreau la mare...
Sacoul ma strange. Aripile incep sa impunga...

Chestii gratis. Placere imediata si de durata

2010-03-29T17:54:00.000+03:00

Free stuff: sa privesti lacul Herastrau la apus de soare, sa razi de prostia involuntara a unor oameni "sus-pusi", sa alergi prin parc, sa porti o discutie dezinteresata dar interesanta cu o cunostinta, sa asculti pasarile cum canta (in cartierele cu "case", Cotroceni, Dorobanti, etc), sa observi oamenii pe strada, sa visezi, sa vorbesti prostii...
Te vor face sa te simti bine. Nu costa nimic.

Le premier jour du reste de ta vie

2010-03-26T11:20:00.002+02:00

Film frantzuzesc nu atat de atmosfera cat de emotie, cu actiune (surprinzator!) dar nu neaparat narativ, in care scenele sustin o stare si nu invers.
Filme din genul celora in care efectele speciale nu sunt vedete, nici macar actorii nu sunt vedete. Fara fast si fara glam. Emotionant, pozitiv, poetic fara melodrama. Tonic, esential.
Universal prin tema: e despre familie. Fie ca o ai fie ca nu o ai, te preocupa. Daca o ai, ai parte de o sumenie de necazuri si (ceva) bucurii. Daca nu o ai, iti petreci toata viatza intrebandu-te de ce. De ce nu.

L-am vazut la Noul Cinematograf al Regizorului... In compania a inca 10-12 spectatori razletzi. Minunat.

In parc, la iarba verde. Traditii si flori de sarbatori

2010-03-26T08:47:00.001+02:00

Traditii si flori de sarbatori, in Cismigiu si Herastrau: expozitie de flori, mestesuguri, chestii cu iz de epoca (plimbari cu trasuri, fanfara), muzici traditionale, etc-uri sa ne aduca aminte de sarbatorile de Pasti. Sau, daca nu va regasiti, de Primavara. Ma atrage in special targul de flori din Herastrau. Zilele trecute se muncea de zor la improspatarea parcului, asadar, va fi pregatit de vizite.

Se intampla de azi pana pe 2 aprilie, zilnic între orele 10.00 şi 20.00.

Enjoy!

De la vie, de l'amour

2010-03-19T18:38:00.001+02:00

Abia dupa ce petreci timp cu tine insuti si nu te plictisesti esti pregatit pentru a iubi cu adevarat. Si ce incantare ca si atunci cand iubesti, poti sta si singur si tot sa nu te plictisesti...

Ganduri la Violeta's, la o delicioasa ciorba de loboda...

En toute solitude, en toute serenite...

and why not

2010-03-18T00:30:00.004+02:00

dance, drink, die, live, love, vanish
. Dye and Vanish. Modern thinking...

as promised

2010-03-18T00:14:00.003+02:00

Broken embraces

2010-02-26T14:19:00.001+02:00

... Sau cum stiu spaniolii sa faca filme cu atat de multa emotie si pasiune. Interesant. Muzica e superba.

Avatar - cel mai bun joc video

2010-02-26T14:12:00.000+02:00

Am vazut Avatar. Nu mi-a venit sa ma sinucid. Nici macar de plictiseala. Dupa ce am apreciat virtuozitatea art directorilor si altor imaginativi creativi, m-am dus la culcare, cu putin regret, ca mi-am pierdut vremea. In rest, zero story (mai ales daca vedeti 1000 BC va dati seama ca s-a mai facut, dar acesta din urma nu avea suficient albastru). Sa ceri scuze animalului pentru ca ii iei viata mi se pare la fel de ipocrit precum protestele nevegetarienilor fata de hainele de blana. Asadar, si pe Pandora se ucide pentru supravietuire, ceea ce mi se pare o lipsa crunta de imaginatie. In rest, ctr-alt-delete din partea mea!

A must read book!

2009-12-27T18:59:00.004+02:00

Impotriva fericirii. Elogiul melancoliei de Eric G. Wilson.

De cand asteptam aceasta disculpare documentata! De fiece data cand cineva ma intreaba ”de ce esti trista?”. Pentru ca nu sunt trista, sunt doar constienta.

Cartea este foarte inteligenta, un manifest impotriva superficialitatii si a curentului de provenienta americana de exacerbare a happinessului, incepand cu debarcarea cautatorilor de ”o viata mai buna” de acum cateva sute de ani, pana la productiile indoielnice de astazi si, as adauga eu, din mesajele proconsum omiprezente. Cu argumente istorice si abundente exemple literare (autorul e profesor de engleza), cartea demonstreaza ca tristetea (atentie, nu depresia) nu este o boala, ca este productiva si nu trebuie inlaturata sintetic si nici prin tehnici idioate de ”dezvoltare personala”.

Bine ca mai exista si oameni destepti pe lumea asta ca altfel am crede cu totii in the american way si virtutiile sale.

Citate :

”venerand fericirea devii orb fata de planeta” - Pai si ce, nu exista Tom Cruise si atatia barbati falnici care sa salveze Terra, chiar cu mainile goale daca trebuie ,de orice invazie extraterestra sau orice calamitate naturala ?? hah?

(in sala de nasteri) ”deplangeti caderea tragiva a acestui copil in chinul timpului!” - Dar ce e timpul pentru societatea actuala? Cu creme antirid, cu posibilitatea clonarii, cu atatea oportunitati!!

”daca cineva are mentalitate de mall , (...), atunci acel om va favoriza asemanatorul in detrimentul diferitului” Dar stim ca pentru a fi fericit trebuie musai sa ai blugi ca ai lui X si sa iti tragi si tu jipan ca al lui Y. CPM?

Mai trateaza autorul legatura intre frumusete si tristete, frumusetea adevarata si nu chestiile de plastic, imitatiile si substitutele. De fapt, mi-am dat seama ca oamenii care cred ca Turnul Effel din Las Vegas (sau Las Vegasul insusi) merita vazut sunt chiar fericiti. Asa sa ramana!

Retele sociale

2009-12-27T18:53:00.002+02:00

A fost odata ca niciodata. Se facea ca am 6533 de prieteni pe facebook. 19% dintre ei sunt corporatii, branduri de haine si companii aeriene. In termeni actuali, sunt extrem de populara, ceea ce ar trebui sa ma faca si fericita. Nu am niciodata timp sa citesc posturile de pe wall. Nu vizitez niciodata paginile prietenilor mei. Particip insa la petreceri virtuale...

Acum ca m-am trezit din cosmarul de mai sus, daca a ramas cineva cunoscut pe care nu l-am felicitat de sarbatorile astea, prin viu grai, pe mail (nu in CC) sau SMS, o fac acum, cu aceasta postare.

Sarbatori fericite! La multi ani!

2009-12-27T18:31:00.000+02:00

This is a Merry Christmas!