Of, fitze in Office Lounge Predeal

Intrarea in The Office din Predeal e 50 RON. Incep cu aceasta informatie, pentru a va facilita decizia de a mai citi mai departe.

Aglomeratia incepe pe la 1. Se danseaza putin. Se priveste mult si se plimba tinutele scumpe (sau aparent scumpe).

Daca suferi de low self esteem, in niciun caz sa nu intri. Te nimiceste condescendenta purtatoarelor de caciuli rusesti imense asortate la maieuri minuscule. Sa nu te induca in eroare altitudinea localitatii! Se poarta tocuri imense si coafuri antigravitationale.

Altfel, daca nu te intereseaza parerea celorlalti, poti sa comiti sacrilegiul de a dansa in bocanci, blugi si tricou. Eu asa facui, si ma simtii si foarte bine. Drept e, ca muzica a fost buna.

Sa zic si ce petrecere era? Nu zic, ca fac reclama.

Ipocrizie corporatista

Iata o tema de doctorat, nu de post pe blog.

Cred ca orice grupare umana tinde sa replice structurile de baza ale societatii, in speta familia, clanul, etc... Corporatia e si ea o structura ierarhica, patriarhala, cu o arborescenta stufoasa. Sigur, veti zice ca in familie/clan/etc nu exista actionariat. Dar e suficient un efort de imaginatie pentru a face ceva asocieri. De exemplu, in Romania actuala, cei plecati la munca in strainatate si care trimit bani familiilor, nu au, prin absenta lor in luarea directa a deciziilor in familie, doar un rol de investitori?

Asadar, aceasta tema sper sa o dezvolt (sau macar sa incit pe cineva sa o dezvolte :-)).

Doar o reflectie pana atunci. In mediul corporatist, exista adunari cu scop aparent non profit. Asa cum, familiile se aduna la masa o data, de doua ori pe an, doar ca sa se certe (sau sa mimeze ca nu se cearta). Daca intrebi un antropolog, ti se va spune ca aceste adunari au ca rol transmiterea valorilor grupului si intarirea legaturilor . Similar antropologiei, psihologii organizationali recomanda probabil firmelor acest gen de adunari, daca nu pentru a transmite valorile comune, macar pentru a eroda prin coroziune individualitatile distincte. Coeziunea, spiritul de echipa si alte asemenea, vor fi doar maioneza de decor de pe salata.

Ce pacat ca ... a durat atat.

Daca iei ceva nume, un buget consistent si multiple asteptari de la public, ce iti da? Poate o productie gen... 300?

Chiar si in teatru, ce-i mult nu e bun, iar concizia este apanajul mintilor structurate si care nu necesita prea multe accesorii pentru a transmite ceva. Piesa Ce pacat ca e curva? a inceput cu un subiect indraznet, mai degraba un motiv indraznet as zice eu, pentru ca dedesuptul pretextului exagerat se ascunde o tema de toata stima (dictatura moralei/moravulilor conventionale asupra libertatii individului). Dar, din pacate a continuat. Mult. Cum anume a continuat exact nu prea stiu, intru-cat am plecat la pauza (nu din plictis, ci din obligatie).

Cert e ca prima jumatate a durat mult si subtire, dialogul era pe alocuri pueril, personajele nu prea aveau forta, iar misterul (indoielnic) era impins anevoie in scena. Ceva sclipiri poti gasi totusi, dar mai mult in decor.

A trecut!

Ca orice om prudent, am asteptat ca 2007 sa se incheie cu totul, inainte de a-l declara Cel Mai Bun An al tuturor timpurilor mele de pana acum. A fost un an minunat. Delta, Bucovina, mare, munte, ce poate fi mai frumos?! Dar principala lui calitate a fost ca a definitivat un proces de lamurire si a consolidat niste credinte: nu exista Bine si Rau in stare pura. Ha, ha! Nu-i asa ca pare simplu? Dar ce? E =mv2 /2 nu e ceva simplu?! Un intreg proces personal de experimente si judecati au demonstrat teoria de mai sus, axiomatica, poate, pentru cei mai maturi.

Si anul care s-a incheiat, unul foarte light, superficial si neproductiv de altfel, a consolidat aceasta filosofie. Si a mai aratat el cateva lucruri, dar, daca ma gandesc bine, toate tin de antinomia de mai sus si de multiplele unghiuri din care poti privi viata.

Anul Nou, 2008

Firesc, urez tuturor sa fie smart urban anul acesta! Din toate punctele de vedere!
Hai, la multi ani, everybody!